Click pentru download comunicat

Maia are 18 ani și de mică a fost un exemplu de ambiție, o adevărată luptătoare! Deși a crescut în sistemul de protecție socială, nu s-a lăsat afectată nici de răutățile celor din jur, nici de dizabilitate. A avut-o mereu alături pe sora ei, Carmen, o altă luptătoare înnăscută, dar și pe doamna Luminița, asistentul maternal profesionist, care a devenit ”mami” pentru cele două fete. Măsura de protecție specială a încetat pentru ambele surori de curând, însă ele au rămas în familia în care au crescut și sunt fericite că au toate susținerea pentru a-și atinge toate obiectivele. ”Chiar le spun fetelor, când vor fi la casa lor să mai vină și pe la mine din când în când!”, spune zâmbind doamna Luminița, care le iubește la fel ca pe proprii copii.

În perioada 12-26 iunie, Maia a plecat pentru prima dată de acasă fără Carmen sau doamna Luminița, depășind odată cu granițele țării și teama de a fi departe de cei dragi. A participat la Jocurile Mondiale de vară Special Olympics și nu s-a întors de la Berlin doar cu medalii, ci și cu mai multă încredere în forțele proprii: ”La început nici nu voiam să plec. Mi se părea că eram așa singură și mi-a fost teamă. Familia m-a încurajat și m-am dus. A fost o experiență pe care nu aș fi vrut să o ratez.”.

Experiența a fost una unică, din toate punctele de vedere, dar cel mai important este că adolescenta s-a descurcat singură, a știut să-și gestioneze emoțiile și temerile și chiar și-a ajutat și colegii cu nevoi speciale. ”Experiența a fost unică, jocurile acestea sunt o dată la patru ani, la un nivel foarte înalt, cu sportivi din foarte multe țări. Am făcut și alte antrenamente acolo, au fost diferite. Am avut emoții mari! În momentul când intram în bazin tremuram, dar abia așteptam să înot. Când am văzut rezultatul, a fost așa...special! Am simțit că munca depusă a fost răsplătită cu această medalie.”. Imediat după competiție a sunat acasă și a dat vestea familiei. Experiența independenței nu a fost cu temeri doar pentru Maia, ci și pentru cea care ocupă locul mamei: ”A fost greu fără Maia acasă, era prea liniște, parcă eram singură, deși erau și ceilalți în casă.”.

Fata noastră specială a câștigat locul II la proba de înot bras, iar la proba de înot spate 50 m ar fi trebuit să fie numărul 1 mondial, însă a fost descalificată pentru că a scos un timp mai mic decât mininum stabilit în competiție. Menționăm faptul că olimpiada sportivilor speciali are reguli diferite de competițiile cu care suntem obișnuiți. A fost dezamăgită, dar apoi și-a dat seama că, de fapt, a depășit toate recordurile, ceea ce înseamnă că nu are nicio barieră care să o oprească din drumul ei. De când a învățat să înoate alături de domnul instructor Felix Stănescu, cel care a descoperit spiritul competitiv în Maia, sportul a devenit parte din viața ei și a fost picătura care a umplut paharul puterii și curajului acestui copil, alături de grija și afecțiunea primite în familia doamnei Luminița: ”Sportul face foarte bine și la corp și la minte! Știi că mai ai și altceva în afară de școală, că te duci în alte locuri, cunoști alți oameni , vezi alt mediu, e altceva. Ar fi bine ca orice copil să facă sport, orice fel de sport!”.

Când s-au întors în țară, Maia i-a mulțumit unuia dintre organizatorii Special Olympics și a primit în schimb mai multe mulțumiri de la coordonator pentru felul în care s-a comportat și pentru ajutorul oferit colegilor săi, sportivi speciali. Spiritul civic și sprijinul oferit voluntar reprezintă alte dovezi care demonstrează nivelul de independență al adolescentei și maturitatea acestui suflet deosebit.

Acum este în clasa a XI-a, dar în viitor, Maia se gândește la o carieră în învățământ, ca profesor de biologie, materie care îi place foarte mult, sau de sport, ori să devină instructor de înot.

Deși este încă un copil, cu totul special, Maia ne oferă o lecție tuturor! Dizabilitatea nu trebuie văzută ca o neputință sau ca o ciudățenie, ci ca un aspect deosebit al fiecărei persoane: ”Oamenii ar trebui să vadă că un copil cu dizabilități este special, că simte totul mult mai intens! De exemplu, un copil cu Sindrom Down iubește de 10 ori mai mult decât un alt copil. Ar putea să încerce să-i înțeleagă, nu să-i judece! Eu dacă nu aveam dizabilitatea asta nu eram așa, specială și nu aveam ocazia să particip la această competiție și să întâlnesc atâția oameni buni.”.

Ea este Maia, o fată SPECIALĂ și chiar dacă nu mai este în sistemul de protecție socială rămâne și a noastră! Suntem mândri de ea!

Click pentru download comunicat

Proiect implementat cu succes în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița! Achiziționarea celor două case, ce vor fi transformate în locuințe maxim protejate pentru găzduirea adulților cu dizabilități, a fost finalizată, prin proiectul ”O șansă la o nouă viață!”, din cadrul Programului de Interes Național ,,Înființarea de servicii sociale de tip centre de zi, centre respiro/centre de criză și locuințe protejate, în vederea dezinstituționalizării persoanelor cu dizabilități aflate în instituții de tip vechi și pentru prevenirea instituționalizării persoanelor cu dizabilități din comunitate”.

Valoarea totală a proiectului, conform convenției de finanțare, este de 1 574 300 lei, bani acordați de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, Consiliul Judeţean Dâmboviţa asigurând minimum 10% din sumă.

Conform graficului de planificare a activităților, prima etapă a fost încheiată, urmând etapa dotărilor conform standardelor minime de calitate. Locuințele maxim protejate Luca și Matei vor face parte din structura D.G.A.S.P.C. Dâmbovița.

Implementarea acestui proiect reprezintă un pas important pentru dezinstituționalizarea persoanelor adulte cu dizabilități din centrele rezidențiale clasice și realizarea tranziției către alternative de tip familial care promovează integrarea și participarea socială a acestora, prin dezvoltarea infrastructurii serviciilor sociale, oferite la nivelul județului Dâmbovița de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Click pentru download comunicat

Poartă numele unei flori, atât de fragile, dar care luptă cu frigul pentru a înflori la fiecare început de primăvară. Aşa este şi fata noastră, căreia îi vom spune N, în această poveste. Este într-o luptă continuă cu problemele cotidiene şi a început acest "război" mult prea devreme. A crescut alături de bunica şi fraţii săi, după ce mama a decis să trăiască altfel, departe de ei, iar tatăl a murit la doar un an după plecarea mamei.

"De când a făcut primul copil, mămica mea obişnuia să plece, să-l lase pe tata... Când se certa cu tata, din banalităţi, ea pleca. La vârsta de 10 ani a plecat definitiv, când tata se îmbolnăvise...", povesteşte fata cu lacrimi în ochi. Acum are 19 ani şi este "stâlpul" familiei. Are grijă de fratele mai mic, de 14 ani, şi o susţine necondiţionat pe bunica paternă, care le-a fost şi mamă şi tată. "Bunica ne-a luat în plasament după ce a murit tata, când eu aveam 11 ani. A fost o perioadă tare grea... Bunica e o persoană foarte bună, foarte grijulie cu noi, ne spune mereu cum este mai bine să facem.". Tânăra a făcut nenumărate sacrificii pentru familia ei. Deşi şi-a dorit să înveţe cât mai mult pentru a-şi asigura un viitor mai bun, au fost momente când nu a mai putut merge la şcoală, pentru că a stat cu bunica sa în spital şi avea şi grija fratelui mai mic. "Am avut grijă de ea, am avut grijă de fratele meu şi de casă. Am mers şi cu şcoala, am mers cu toate!".

Pe măsură ce trec anii, afecţiunile bunicii se acutizează, iar N are din ce în ce mai multe responsabilităţi. Nu s-a lăsat însă, ci a terminat liceul, iar acum îl sprijină pe fratele său să înveţe cât mai mult. "Fratele meu reprezintă totul pentru mine. L-am crescut de la 7 ani. Chiar dacă acum e mai mare şi mai încăpăţânat, îl înţeleg, că şi eu am trecut prin vârsta lui.". Este mândră de băiat pentru că se descurcă foarte bine la școală și învață.

Despre mama sa nu poate spune prea multe. Ultima discuţie cu aceasta a fost după moartea tatălui: "I-am propus să stea ea cu noi, dacă tata a murit, dar a zis că nu vrea să vină. Ea a preferat mai mult bărbatul, decât copiii ei... De atunci nu am mai vorbit. Vorbeşte doar cu fraţii mai mari, cu mine şi cu fratele meu nu vorbeşte."

N afirmă cu fermitate că "Părinte este cel care te creşte, nu cel care te face şi te abandonează!", rana abandonului rămânând deschisă. Lipsa tatălui este la fel de dureroasă ca în prima clipă: "Uneori îmi este foarte greu, când îmi amintesc de tata. Îmi e dor de el, el a ţinut şi locul mamei."

Acum urmează cursurile şcolii postliceale pentru a deveni asistent medical de farmacie. De asemenea, lucrează la metrou în București. Merge aproape în fiecare noapte la serviciu, cu trenul și face curățenie la metrou. Locuiește foarte aproape de calea ferată, iar drumul cu trenul pare cel mai ușor. De multe ori adoarme pe drumul spre casă și poate sunt singurele ore de somn din acea zi. După ce face toate treburile acasă, N merge la școala postliceală și pentru că ambiția ei este nemăsurată, urmează și cursurile școlii de șoferi, pe care o plătește cu banii câștigați la serviciu. Întrucât este și descurcăreață, nu doar responsabilă și harnică, tânăra a fost avansată la locul de muncă, oferindu-i-se un post în dispecerat. Acum lucrează o tură de zi, una de noapte și îi este mult mai ușor. „La început nu mi s-a părut greu, nu dormeam mai deloc. Apoi am început să mă simt mai obosită și am zis <<Doamne, dă-mi putere! >>. M-am obișnuit, sunt tânără!”.

Bunica are o pensie de doar 1000 lei și îi este destul de greu să aibă grijă de cei doi nepoți. Nu se plânge, ba chiar a reușit să strângă economii și să cumpere câteva materiale de construcții pentru a extinde casa. Problema este că are cinci copii și trebuie făcută succesiunea și apoi cadastrul. Deși toți sunt de acord să-i cedeze casa fetei, actele care trebuie făcute la notariat costă foarte mult. Bătrâna nu știe cum să rezolve aceste probleme cu documentele, iar N este totuși un copil. Ceea ce știe foarte bine este că își iubește nepoții “ca pe ochii din cap”. ”Este o nepoată foarte bună! Știe să facă de toate și sunt foarte mândră de ea. Este ajutorul meu!”. Momentan, casa în care locuiesc este formată din două dormitoare și un hol. Bucătăria este afară, iar baia lipsește. Aici nu ar strica puțin ajutor din partea oamenilor cu suflet mare, care vor să ajute de sărbători și altfel…

N are un singur vis: “Îmi doresc să ridicăm această casă de care avem nevoie și să fie bunica sănătoasă!”. Reușim împreună să o ajutăm să-și împlinească visul? Măcar partea materială a acestuia… de sărbători se întâmplă minuni, nu? Haideți să facem împreună o minune pentru N!

Tânăra este nu doar un exemplu de putere, ci și o “gură de optimism“. De la prima interacțiune emană o energie pozitivă, este foarte relaxată, sinceră și asumată. Maturitatea i s-a instalat în privire mult prea devreme, dar și-a păstrat zâmbetul cald de copil. Știm că viața i-a fost grea, dar suntem convinși că îi va oferi bucurii pe măsura sufletului ei bun!

Click pentru download comunicat

Week-end important pentru conştientizarea drepturilor copiilor, care nu ar trebui să fie niciodată victime ale abuzurilor de orice fel!

Data de 19 noiembrie, când este marcată Ziua Mondială de Prevenire a Abuzului Împotriva Copilului, ne aminteşte de responsabilitatea fiecăruia dintre noi de a semnala autorităţilor competente orice situaţie de abuz fizic, sexual, emoţional sau psihologic, la care suntem martori sau de care avem cunoştinţă. Copiii sunt fragili şi vulnerabili în faţa agresorilor, neavând puterea de a-i înfrunta sau chiar de a povesti cele întâmplate pentru a primi ajutor, însă, cei din jur pot fi salvatorii lor. Orice act de violență asupra copiilor poate fi semnalat la 119 - Telefonul Copilului sau la numărul unic de urgenţă 112.

În acest an, specialiştii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa au preluat în regim de urgenţă 79 de copii, care au fost abuzaţi, neglijaţi sau exploataţi şi au oferit servicii dedicate victimelor violenţei domestice pentru 40 de copii. Totodată, au fost consiliaţi psihologic minori în 4 cazuri de abuz sexual, 2 cazuri de trafic, 76 de cazuri de abuz emoţional şi un caz de prestare de activități remunerate de către un copil.

Şi bullying-ul este tot o formă de violenţă şi nu trebuie să închidem ochii la astfel de situaţii, deşi, de multe ori pot părea simple şicanări între copii! Acestea se pot transforma în adevărate traume pentru micuţi, pe care poate că nu le vor depăşi niciodată. Nu putem rămâne indiferenţi observând rănile fizice, durerea şi suferinţa copiilor. Printr-un simplu apel putem salva o viaţă, putem schimba un destin!

De asemenea, în data 20 noiembrie recapitulăm drepturile copilului, pentru că ziua este marcată în acest sens la nivel internaţional. Noi, oamenii mari, nu trebuie să uităm că un copil crescut cu iubire, grijă şi responsabilitate se va transforma într-un adult împlinit şi sănătos psihic şi emoţional, care, la rândul său va oferi dragoste și grijă copiilor săi. Haideți cu toții să ne protejăm copiii, să le respectăm drepturile şi să îi învăţăm şi pe ceilalţi să le respecte!

Iar voi,dragi copii, nu uitaţi că:

• Aveţi dreptul să vă cunoaşteţi părinții şi să fiţi crescuţi de aceştia!
• Aveţi dreptul la o locuinţă, haine şi mâncare sănătoasă!
• Aveţi dreptul la o educaţie potrivită aptitudinilor şi abilităţilor voastre!
• Aveţi dreptul să vă spuneţi părerea în toate aspectele care vă afectează!
• Aveţi dreptul de a beneficia de o îngrijire specială, în cazul în care nevoile speciale o cer!
• Aveţi dreptul să fiţi protejaţi împotriva violenţei!
• Aveţi dreptul să primiţi îngrijiri medicale şi să fiţi protejaţi împotriva tutunului, alcoolului şi drogurilor!
• Aveţi dreptul la propria religie şi cultură!
• Aveţi dreptul la nume și naționalitate!
• Aveţi dreptul să fiţi trataţi la fel cu toţi ceilalţi copii, indiferent de culoare, de rasă, sex, limbă sau religie!
• Aveţi dreptul să vorbiţi şi să fiţi ascultaţi!

Să aveți o copilărie fericită și fără griji, dragi copilași!

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa are grijă de drepturile vostre şi suntem părinţi, unchi/mătuşi, fraţi/surori pentru orice copil care are nevoie de sprijin, iubire, îngrijire şi îndrumare!

Click pentru download comunicat

În cadrul Programului de Interes Național ,,Înființarea de servicii sociale de tip centre de zi, centre respiro/centre de criză și locuințe protejate, în vederea dezinstituționalizării persoanelor cu dizabilități aflate în instituții de tip vechi și pentru prevenirea instituționalizării persoanelor cu dizabilități din comunitate”, sesiunea 8, Consiliul Judeţean Dâmboviţa, prin Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa, a obţinut finanţarea pentru Proiectul "O şansă la o nouă viaţă!". Valoarea finanţării nerambursabile este de 1 404 370 lei, bani acordaţi de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, la care se adaugă contribuţia proprie, în valoare de 169 930 lei, asigurată de Consiliul Judeţean Dâmboviţa.

Prin acest proiect se urmăreşte dezinstituționalizarea persoanelor adulte cu dizabilități din centrele rezidențiale clasice și realizarea tranziției către alternative de tip familial care promovează integrarea și participarea socială a acestora, prin dezvoltarea infrastructurii serviciilor sociale, oferite la nivelul județului Dâmbovița de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Astfel, vor fi înfiinţate două servicii sociale de tip locuință maxim protejată: Locuința maxim protejată Luca și Locuința maxim protejată Matei, care vor fi organizate şi dotate conform standardelor minime de calitate și vor funcționa în structura instituţiei.

Grupul țintă este reprezentat de 20 persoane adulte cu dizabilități instituționalizate, în prezent, în Centrul de Abilitare și Reabilitare pentru persoane adulte cu dizabilități Țuicani și Centrul de Îngrijire și Asistență pentru persoane adulte cu dizabilități Țuicani, încadrate în tip de handicap fizic, somatic, mental, psihic sau asociat, și în grad de handicap mediu, accentuat sau grav, cu vârste cuprinse între 18-60 ani, femei și bărbați, și cu domiciliul sau reședința pe raza județului Dâmbovița.

Căutăm 2 case generoase în municipiul Târgovişte sau în localităţile limitrofe, până la 25 km distanţă. Fiecare locuință protejată va fi compusă din 5 dormitoare cu o suprafață de minimum 12 m², o cameră de zi, o bucătărie cu spaţiu destinat servirii mesei şi 3 băi.