Click pentru download comunicat

Zâmbește cu tot chipul și transmite bună dispoziție cu zâmbetul ei, cu privirea blândă și luminoasă. Suzana are 38 de ani, s-a născut în București, dar de când era mică trăiește în județul Dâmbovița. Din păcate, diagnosticul dur care i s-a pus în copilărie, tetrapareză spastică, a ținut-o mai mult în Sanatoriul pentru copii de la Gura Ocniței, așa cum era denumit la acea vreme. Mama sa o lua acasă periodic, însă momentele petrecute împreună nu erau tocmai cele mai fericite, iar la un moment dat a abandonat-o în spital: ”A fost greu la început pentru că m-a părăsit și nu înțelegeam de ce... M-am obișnuit mai greu să nu o mai văd deloc, dar apoi mi-am dat seama că ea e cum e și încerc să o înțeleg. Oricum, nu se purta frumos cu mine când mă lua pe acasă de la spital. Nu se purta ca o mamă, se purta urât, mă bătea... I-ar fi plăcut să merg în picioare și zicea mereu că nu fac gimnastică. Îmi spunea că sunt puturoasă și că nu fac gimnastică, dar eu făceam...”, povestește Suzana cu tristețe.

Din anul 2007 este instituționalizată în cadrul Centrului de Servicii Comunitare ”Sfântul Andrei” Gura Ocniței și spune că aici îi este bine. Este sprijinită în orice activitate, este înțeleasă și are cu cine să comunice. Își păstrează camera curată și ordonată, dar recunoaște faptul că este ajutată de personal în acest sens, pentru că nu se poate deplasa fără ajutor. Cu mama sa nu mai ține legătura, întrucât este de negăsit. Știe că are o soră, dar mama nu le-a permis să comunice. Suzana îl mai are doar pe bunicul său, cu care păstrează legătura telefonic. Este în vârstă și neputincios, se află în grija unei familii, dar are mereu o vorbă caldă pentru nepoata sa. Fata noastră vorbește despre el cu zâmbetul pe buze.

La începutul lunii octombrie, Suzanei i s-a împlinit visul din copilărie, pentru că a avut ocazia să meargă la concertul formației de suflet, 3 Sud-Est. A văzut în mediul on-line, pe un grup dedicat fanilor, că vor veni la Târgoviște, însă Suzana nu cere niciodată nimic nimănui. Prietena sa, dar și a celorlalți beneficiari de la Gura Ocniței, doamna Elena, știa că tinerei îi place foarte mult această formație și i-a cumpărat un bilet la concert. Noi am avut grijă ca Suzana să ajungă la eveniment, iar la final, artiștii au făcut poze cu ea. A fost extrem de emoționată și de fericită că și-a împlinit visul din copilărie. ”Eu am crezut că voi plânge, că mă voi emoționa prea tare, dar nu am plâns, doar m-am bucurat enorm. Nu mi-a venit să cred că voi merge. Am și zis că până nu ies pe poartă și până nu ajung acolo nici nu cred. ”, povestește Suzana emoționată și acum.„Am fost cea mai gălăgioasă din sală, am cântat toate melodiile, odată cu ei. Mă usturau și palmele de cât am aplaudat.”. Cu Mihai, cântărețul din formație, Suzana era prietenă pe Facebook dinainte și i-a lăsat mesaje de mai multe ori. Spune că îi trimitea glume și îl făcea să râdă, iar acesta îi răspundea. „Și Laurențiu mi-a spus că am tricou frumos”.

Visul din copilărie i s-a împlinit, dar i-a rămas neîndeplinit visul de acum, din viața de adult. Chiar dacă, în locuința maxim protejată în care este găzduită, Suzana este liniștită și are tot ce îi trebuie, aceasta își dorește o altfel de viață:”Sincer, îmi doresc să trăiesc și eu într-o familie!”. Nu are rude alături de care să trăiască în comunitate, dar este dispusă să fie parte din orice familie de oameni buni, care își deschid brațele către ea. Este un suflet de copil, într-un corp mic și fragil, dar cu o minte de adult responsabil și afectuos. Fata noastră vorbește foarte frumos cu toți cei din jur, iar vocea ei caldă îi conturează perfect privirea celor doi ochi albaștri.

Click pentru download comunicat

Povestea a două suflete împreună, dar separate...

 

Sunt parte din familiile noastre sau chiar ”sufletul” familiei, în unele cazuri, și le datorăm toate momentele de răsfăț pe care ni le-au oferit în copilărie, toate vorbele calde, toate învățăturile și toată răbdarea pe care ne-au oferit-o de-a lungul timpului! Acum, este rândul nostru să le întoarcem toată răbdarea și ceva în plus bunicilor, care nu au fost niciodată prea obosiți pentru a se juca sau pentru a ne ține în brațe.

În fiecare toamnă, în data de 1 octombrie, când la nivel mondial sunt sărbătorite persoanele vârstnice, tragem un semnal de alarmă asupra nevoilor de îngrijire pe care acestea le au și asupra faptului că cea mai bună îngrijire poate fi oferită în familie. Acolo unde nu există rude care pot acorda sprijin vârstnicilor intervenim noi, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, cu servicii sociale dedicate, dar și cu răbdare, grijă și empatie.

La Centrul de îngrijire și asistență pentru persoane adulte cu dizabilități Pucioasa îngrijim 48 de bunici, fiecare cu nevoile lui, cu bucuriile, dar și cu apăsările sufletești, cu gândurile și cu amintirile pe care le retrăiesc zi de zi. Aici găsim o situație deosebită, care ne dovedește, din nou, că timpul este neiertător și că odată cu trecerea anilor devenim tot mai vulnerabili, ne schimbăm, poate atât de mult încât nu ne mai recunoaștem. Este situația soților M, în vârstă de 78 și 79 de ani, care au ajuns în același serviciu de tip rezidențial, soțul în anul 2014, iar soția în anul 2021.

Povestea lor de iubire a început în anul 1972 când s-au căsătorit și a durat zeci de ani. Soțul este din Iași și a rămas în Dâmbovița după ce a cunoscut-o pe doamna care i-a furat inima, ba chiar a preluat și numele de familie al acesteia. Au împreună doi copii, dar care sunt, la rândul lor, instituționalizați. Nu mai știu nimic despre ei și, surprinzător, nici ei nu se recunosc unul pe celălalt. Deși personalul centrului le-a spus încă de la început că sunt soț și soție și au încercat să îi antreneze în discuții comune, doamna și domnul M au rămas blocați în amintirea vremurilor apuse. De multe ori au trecut unul pe lângă altul ca doi străini, fără să se privească, fără să își vorbească. Doamna nu a mai putut merge, afecțiunile agravându-se odată cu trecerea timpului. Acum stă în pat și cântă, pentru că mereu a iubit muzica lăutărească. Deși i-au scăzut puterile, glasul îi este parcă nemuritor. Își amintește că a cântat în ansamblul Doina Argeșului și că s-a căsătorit cu un bărbat pe care l-a cunoscut la nunta surorii ei: ”Era un bărbat normal, nici urât, nici frumos, un bărbat mâncăcios.”. Nu își amintește că soțul este la câteva camere distanță, deși i se repetă acest lucru. Spune doar că îi e dor, că nu l-a mai văzut de mult timp și că dacă ar veni, ar începe să plângă. Din păcate, nu îl mai poate vedea deloc, întrucât anii și-au pus amprenta și asupra vederii doamnei. Despre copii nu vorbește mult, doar despre ”fata brunetă, cu părul negru ca abanosul... o fată frumoasă era fata mea”. În schimb, își amintește de anii tinereții când lucra oriunde putea, la restaurante și cofetării, unde făcea curățenie și apoi revenea acasă, în zona Găeștiului. Ne-a spus că dacă îl vedem pe soțul său vreodată să îi transmitem ”multe complimente”, iar apoi a revenit la rugăciunile pe care le repetă zi de zi, căci atât i-a rămas în amintiri, credința în Dumnezeu.

Domnul M este mult mai tăcut. Nu comunică despre viața de familie, pentru că nu își mai amintește cum era. Despre soția sa spune doar că ”era harnică, făcea multă treabă acasă” și își mai amintește că mai mereu cânta. Știe doar că au avut împreună un băiat, de fată nu își mai amintește. Spune că îi este bine singur și respinge ideea că doamna vieții lui se află în același centru de îngrijire.

În ciuda faptului că nu se recunosc fizic, angajații centrului au grijă să îi țină aproape pe cei doi soți, pentru că sufletele lor se caută și vor fi împreună până la sfârșit!

Poate că povestea este una tristă, dar este cruda realitate pe care o pot trăi și alți bătrâni. Povara anilor îi poate face confuzi, pot uita de cei dragi și chiar de ei înșiși, dar noi nu avem voie să uităm de ei. Ei nu mai știu cine sunt, dar noi știm că ei ne-au crescut cu atâta grijă și că ne-au învățat atât de multe lucruri. Aveți grijă de bătrânii voștri, cu iubire și răbdare, astăzi și în fiecare zi, ca și cum ar fi ultima...

Click pentru download comunicat

145 de tineri de peste 17 ani s-au întâlnit cu specialiști din cadrul Direcției Generale de Asistenţă Socială și Protecția Copilului Dâmboviţa, pentru a fi informați și consiliați asupra drepturilor pe care le au, atunci când vor părăsi sistemul de protecție socială.

Întâlnirea face parte din campania națională de informare a Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.

Evenimentul a fost găzduit de Centrul internațional de conferințe al Universității Valahia din Târgoviște – Corpul K și au participat reprezentanți de la: ANPDCA, Consiliul Județean Dâmboviţa, Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița, Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Dâmbovița, Biroul Siguranță Școlară - IPJ Dâmboviţa, Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Dâmbovița, Consiliul Elevilor Dâmbovița. Cu toții au avut mesaje de susținere pentru tinerii care vor păși în viața independentă, dar și sfaturi, astfel încât să se țină departe de activitățile infracționale și să urmeze calea educației, pentru a avea un viitor strălucit.

Adolescenții și tinerii au fost consiliați asupra drepturilor financiare pe care le au la ieșirea din sistemul de protecție socială, conform modificărilor legislative. Mai exact, au fost explicate articolele 55 și 129, din Legea nr. 191/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, astfel:

• Tinerii din sistemul de protecție specială beneficiază de o serie de măsuri de sprijin, de natură financiară, din partea statului, până la împlinirea vârstei de 26 de ani.
• La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi, protecția specială se acordă, în condițiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.
• Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecţie specială, în scopul facilitării integrării sale sociale.
• La încetarea măsurii de protecţie specială, tinerii aflați în situaţiile prevăzute îşi pot da acordul cu privire la monitorizarea situației lor după încetarea măsurii de protecţie specială şi după informarea lor obligatorie de către managerul de caz cu privire la acest drept
• În ultimul an în care tinerii se află în sistemul de protecţie specială, direcţia generală de asistenţă socială şi protecția copilului are obligaţia de a-i sprijini în căutarea unui loc de muncă şi a unui loc de cazare.
• Tinerii care au beneficiat de o măsură de protecţie specială pot opta pentru continuarea măsurii de protecţie specială sau pentru primirea unei indemnizații lunare în valoare de 4,8 ISR (2870.40 lei lunar) până la vârsta de 26 de ani, dacă fac dovada că urmează o formă de învăţământ la zi sau au un loc de muncă.
• Aceste drepturi au scopul de a-i sprijini în vederea asumării unei vieți independente și a unei mai bune integrări a acestora în comunitate.
• Odată aleasă această opțiune, tinerii trebuie să fie conștienți cu privire la responsabilitățile pe care și le asumă, revenirea în sistemul de protecție specială nemaifiind posibilă.

De la 1 octombrie 2022, de când au intrat în vigoare noile modificări legislative, 131 de tineri au părăsit sistemul de protecție și beneficiază de sprijinul financiar de la stat.

D.G.A.S.P.C Dâmboviţa transmite tuturor tinerilor care devin sau care deja au devenit independenți că rămânem alături de ei oricând au nevoie de sprijin sau de un sfat!

Click pentru download comunicat

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmbovița, în calitate de partener, anunță finalizarea implementării proiectului „VENUS - împreună pentru o viaţă în siguranţă!", ID MySMIS 128038, în data de 04.09.2023.

Proiectul a fost inițiat de Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați și cofinanțat din FSE, Programul Operaţional Capital Uman (POCU) 2014-2020, Axa Prioritară 4: Incluziunea socială și combaterea sărăciei, Obiectiv Specific 4.4: Reducerea numărului de persoane aparținând grupurilor vulnerabile prin furnizarea unor servicii sociale/medicale/socio-profesionale/de formare profesională adecvate nevoilor specifice și a fost implementat în perioada 04.03.2019-04.09.2023, în parteneriat cu 42 de instituții specializate de la nivelul administrației publice locale (direcții generale de asistență socială și protecția copilului și direcții de asistență socială).

Obiectivul general al proiectului a fost îmbunătăţirea şi dezvoltarea măsurilor şi serviciilor sociale în scopul prevenirii şi combaterii violenţei domestice la nivel naţional prin crearea şi dezvoltarea unei reţele inovative integrate de locuinţe protejate, grupuri de suport şi consiliere vocaţională în scopul implementării unui program naţional de protecţie a victimelor violenţei domestice şi derularea unor campanii privind prevenirea şi combaterea violenţei domestice.

 Obiectivul specific al proiectului a vizat reducerea numărului de victime ale violenței domestice prin crearea și dezvoltarea unei rețele naționale inovative integrate de 42 locuințe protejate (RNLPVD) în scopul transferului la o viață independentă al victimelor violenței domestice și derularea unor campanii privind prevenirea și combaterea violenței domestice.

 Valoarea cheltuielilor eligibile angajate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița a fost de 1.137.174,76 lei, din care contribuția proprie a fost de 2%, în valoare de 22,743.50 lei.

Principalele rezultate la nivelul partenerului DGASPC Dâmbovița sunt:

• Crearea și operaționalizarea Locuinţei protejate pentru victimele violenței domestice „Venus”, cu o capacitate de 6 locuri/an (identificarea și alocarea spațiilor necesare, amenajarea/ reamenajarea/ dotarea LP, licențierea serviciului social conform legislației).
• Crearea și dezvoltarea serviciilor integrate complementare Grup de suport (14 beneficiari/an) și Cabinet de consiliere vocațională (34 beneficiari/an).iectul „Împreun
• 160 persoane adulte victime ale violenței domestice în Grupul țintă au beneficiat de minim două servicii asigurate prin proiect.
• 23 persoane adulte victime ale violenței domestice au beneficiat de servicii “Locuință protejată”.
• 148 persoane adulte victime ale violenței domestice au beneficiat de servicii “Grup de suport”.
• 152 persoane adulte victime ale violenței domestice au beneficiat de servicii “Cabinet de consiliere vocațională”.
• 1 responsabil servicii sociale, 1 psiholog grup de suport, 1 consilier vocațional selectați în reţeaua națională inovativă integrată de locuinţe protejate, grupuri de suport şi consiliere vocaţională.
• 6 angajați din cadrul autorităților publice locale (profesioniști) din județ informați și conștientizați în legătură cu activitățile proiectului și cu măsurile de sprijin și noile prevederi legislative în domeniul violenței domestice.

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020.

Click pentru download comunicat

Maia are 18 ani și de mică a fost un exemplu de ambiție, o adevărată luptătoare! Deși a crescut în sistemul de protecție socială, nu s-a lăsat afectată nici de răutățile celor din jur, nici de dizabilitate. A avut-o mereu alături pe sora ei, Carmen, o altă luptătoare înnăscută, dar și pe doamna Luminița, asistentul maternal profesionist, care a devenit ”mami” pentru cele două fete. Măsura de protecție specială a încetat pentru ambele surori de curând, însă ele au rămas în familia în care au crescut și sunt fericite că au toate susținerea pentru a-și atinge toate obiectivele. ”Chiar le spun fetelor, când vor fi la casa lor să mai vină și pe la mine din când în când!”, spune zâmbind doamna Luminița, care le iubește la fel ca pe proprii copii.

În perioada 12-26 iunie, Maia a plecat pentru prima dată de acasă fără Carmen sau doamna Luminița, depășind odată cu granițele țării și teama de a fi departe de cei dragi. A participat la Jocurile Mondiale de vară Special Olympics și nu s-a întors de la Berlin doar cu medalii, ci și cu mai multă încredere în forțele proprii: ”La început nici nu voiam să plec. Mi se părea că eram așa singură și mi-a fost teamă. Familia m-a încurajat și m-am dus. A fost o experiență pe care nu aș fi vrut să o ratez.”.

Experiența a fost una unică, din toate punctele de vedere, dar cel mai important este că adolescenta s-a descurcat singură, a știut să-și gestioneze emoțiile și temerile și chiar și-a ajutat și colegii cu nevoi speciale. ”Experiența a fost unică, jocurile acestea sunt o dată la patru ani, la un nivel foarte înalt, cu sportivi din foarte multe țări. Am făcut și alte antrenamente acolo, au fost diferite. Am avut emoții mari! În momentul când intram în bazin tremuram, dar abia așteptam să înot. Când am văzut rezultatul, a fost așa...special! Am simțit că munca depusă a fost răsplătită cu această medalie.”. Imediat după competiție a sunat acasă și a dat vestea familiei. Experiența independenței nu a fost cu temeri doar pentru Maia, ci și pentru cea care ocupă locul mamei: ”A fost greu fără Maia acasă, era prea liniște, parcă eram singură, deși erau și ceilalți în casă.”.

Fata noastră specială a câștigat locul II la proba de înot bras, iar la proba de înot spate 50 m ar fi trebuit să fie numărul 1 mondial, însă a fost descalificată pentru că a scos un timp mai mic decât mininum stabilit în competiție. Menționăm faptul că olimpiada sportivilor speciali are reguli diferite de competițiile cu care suntem obișnuiți. A fost dezamăgită, dar apoi și-a dat seama că, de fapt, a depășit toate recordurile, ceea ce înseamnă că nu are nicio barieră care să o oprească din drumul ei. De când a învățat să înoate alături de domnul instructor Felix Stănescu, cel care a descoperit spiritul competitiv în Maia, sportul a devenit parte din viața ei și a fost picătura care a umplut paharul puterii și curajului acestui copil, alături de grija și afecțiunea primite în familia doamnei Luminița: ”Sportul face foarte bine și la corp și la minte! Știi că mai ai și altceva în afară de școală, că te duci în alte locuri, cunoști alți oameni , vezi alt mediu, e altceva. Ar fi bine ca orice copil să facă sport, orice fel de sport!”.

Când s-au întors în țară, Maia i-a mulțumit unuia dintre organizatorii Special Olympics și a primit în schimb mai multe mulțumiri de la coordonator pentru felul în care s-a comportat și pentru ajutorul oferit colegilor săi, sportivi speciali. Spiritul civic și sprijinul oferit voluntar reprezintă alte dovezi care demonstrează nivelul de independență al adolescentei și maturitatea acestui suflet deosebit.

Acum este în clasa a XI-a, dar în viitor, Maia se gândește la o carieră în învățământ, ca profesor de biologie, materie care îi place foarte mult, sau de sport, ori să devină instructor de înot.

Deși este încă un copil, cu totul special, Maia ne oferă o lecție tuturor! Dizabilitatea nu trebuie văzută ca o neputință sau ca o ciudățenie, ci ca un aspect deosebit al fiecărei persoane: ”Oamenii ar trebui să vadă că un copil cu dizabilități este special, că simte totul mult mai intens! De exemplu, un copil cu Sindrom Down iubește de 10 ori mai mult decât un alt copil. Ar putea să încerce să-i înțeleagă, nu să-i judece! Eu dacă nu aveam dizabilitatea asta nu eram așa, specială și nu aveam ocazia să particip la această competiție și să întâlnesc atâția oameni buni.”.

Ea este Maia, o fată SPECIALĂ și chiar dacă nu mai este în sistemul de protecție socială rămâne și a noastră! Suntem mândri de ea!