Click pentru download comunicat

Sunt cu mingea la picior de dimineaţa până seara şi visează să ajungă fotbalişti de succes, la echipe mari! Modelele lor sunt Lionel Messi, Kylian Mbappe şi Cristiano Ronaldo. Cam aşa începe povestea fraţilor Darius, Ştefan şi Alex, de 15, 13, respectiv 12 ani. Orice discuţie purtată cu aceştia duce către fotbal, marea lor pasiune, despre care vorbesc mereu cu entuziasm şi cu zâmbetul pe buze.

De ceva timp sunt găzduiţi în Centrul de primire în regim de urgenţă, din cadrul Complexului de Servicii Sociale Târgovişte Casa Soarelui, aflat în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa. Au fost la asistent maternal profesionist şi s-a încercat reintegrarea lor în familia naturală, însă rudele de sânge nu reuşesc să menţină condiţiile bune în care ar trebui să crească cei 3 copii. 

Darius este cel mai mare dintre fraţi, cel mai serios şi responsabil. Este caracterizat de către fraţii săi ca fiind "cel mai bun". Îi ajută pe cei mai mici decât el la orice au nevoie, îi îndrumă şi are grijă de ei. Este un adolescent cu privirea blândă şi vorbeşte puţin, de multe ori doar dacă este întrebat. La rândul său, îi vede pe fraţii săi ca fiind "cea mai pură formă de iubire": "Ei sunt viaţa mea!". Joacă fotbal de mic, cel mai des pe post de mijlocaş: "Când joc fotbal mă simt calm, relaxat, uit de toate problemele... cu familia, neajunsurile... uit de tot!". A jucat doar la echipele şcolilor în care a învăţat, dar îşi doreşte o carieră de fotbalist: "Vreau să ajung la o echipă mare de fotbal, ca Messi, care mereu încearcă să fie cel mai bun!".

Ştefan este cel mai rebel dintre fraţi, cel mai vorbăreţ, dar şi cel mai dur. Darius şi Alex spun despre el că este cel mai puternic. Devine tăcut atunci când trebuie să îşi exprime sentimentele faţă de fraţii săi, preferând să îşi ascundă latura sensibilă: "Păi sunt şi ei tot nişte copii... Nu ştiu ce să spun, sunt fraţii mei, sunt cei mai importanţi...sprijin, refugiu...". Pe terenul de fotbal locul său este în poartă: "Nu trece nicio minge de mine! Pe terenul de fotbal mă simt puternic, mă simt cel mai bine!". Ştefan este şi cel mai harnic dintre cei 3 fraţi. Spune că i-ar plăcea să fie tractorist, să lucreze pământul, iar pe viitor ştie sigur că va munci, dar va juca şi fotbal.

Alex, mezinul familiei este "o adevărată lipitoare", cum îi spun cei din jur. Este cel mai răsfăţat şi cel mai iubăreţ dintre toţi. Spune că nu poate sta fără fraţii săi: "Fraţii mei sunt iubirea, sufletul meu! Darius mă ajută cel mai mult, este bun la suflet, dar mă şi ceartă când nu sunt cuminte. Ştefan este mai dur... dar îl iubesc mult şi pe el", spune hotărât Alex. Pe lângă fotbal, pentru că şi el joacă tot ca mijlocaş, îi place foarte mult să deseneze peisaje şi maşini. Vrea să devină la fel de celebru ca Ronaldo şi visează să joace la o echipă din Franţa.

Cea mai mare dorinţă a celor 3 fraţi este să trăiască într-o familie completă! Între timp, îşi pun ghetele de fotbal şi se pregătesc să devină cei mai buni fotbalişti. Sunt caractere atât diferite, dar se completează perfect atât pe terenul de fotbal, cât şi în viaţa de zi cu zi! Deşi nu spun, se iubesc atât de mult încât devin extrem de geloşi când pe unul dintre fraţi îl lovesc fiorii dragostei şi celorlalţi doi li se pare că nu le mai acordă suficientă atenţie.

Împreună sunt puternici şi reuşesc să depăşească toate momentele dificile. Sunt cu zâmbetul pe buze mai mereu, în ciuda situaţiilor grele pe care le-au trăit. Se bucură de zilele în centru, pentru că "aici sunt condiţii foarte bune faţă de ce era acasă".

Nouă ne sunt tare dragi, îi susţinem să îşi urmeze visurile şi încercăm să îi orientăm către echipe de fotbal care fac performanţă!

Click pentru download comunicat

”Toată pictura este un univers!”

 

Are 49 de ani și pictează de când se știe, după cum spune. Domnul Narcis este beneficiar al Centrului de Zi pentru Persoane Adulte cu Dizabilități, din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița și îi bucură pe cei din jur cu creațiile sale artistice. A decis să își dezvăluie latura artistică față de colegii săi de la centru și față de specialiștii cu care face terapie.

Domnul Narcis a început să se manifeste artistic de când era copil. Povestește amuzat cum i-a zgâriat masa de lemn mamei sale, cu un ac, încercând să redea terenul de tenis de la meciul pe care îl urmărea. Spune râzând că juca Ilie Năstase atunci: ”Am fost urecheat destul de rău de mama. Am încercat să recondiționez masa, când am crescut, dar mama mi-a spus să o las așa, căci este o amintire frumoasă.”. Primul tablou l-a realizat la vârsta de 19 ani, când lucra la Combinatul de Oțeluri Speciale. A realizat o schiță după peisajul ”Iazul”, pe care l-a găsit într-o revistă d-ale bunicului său. A fost ajutat de un prieten pictor să îl finalizeze și în acel moment i-a dat încredere că are înclinație spre pictură. De atunci pictează peisaje, animale și imagini pe care le regăsește în icoane. Este un om foarte credincios și perfecționist, dar le atrage atenția celor din jur că ”perfecțiunea este doar la Dumnezeu”.

Spune că pictura este ”o fereastră deschisă către o altă lume, o lume a copilăriei... Este un bun refugiu! Pictura vorbește despre sufletul omului!”. Cel mai mult îl impresionează picturile spontane ale copiilor, considerând că talentul nativ este cel mai valoros: ”Românul s-a născut artist!”.

Îmbină mai multe imagini în tablourile sale sau respectă în totalitate momentele sfinte imortalizate în icoane. Se teme să dea frâu liber propriei imaginaţii şi preferă să se inspire din alte lucrări artistice care îl impresionează: "Îmi trebuie o sursă de inspiraţie pentru că nu vreau să deformez realitatea!". Cel mai mult pictează atunci când este trist sau are un dezechilibru pe fond afectiv. Pentru domnul Narcis viaţa revine la normal atunci când pictează: "În general, pictura te binedispune!". Îi plac toate culorile, dar preferă verdele turcoaz pentru că îi aminteşte de mare, pe care o vede ca o imensitate, fără limite: "Îmi imaginez că sunt la pupă unui vas şi pot vedea stelele de mare, de pe fundul apei". Atât ne spune despre el, că este "un artist neconvenţional, fără limite".

Personalul de specialitate de la Centrul Zi pentru Persoane Adulte cu Dizabilități îl descrie pe domnul Narcis ca fiind "un artist special, un om credincios, foarte curios şi perfecţionist!".

Când vine vorba despre vânzarea tablourilor, artistul este puţin reticent. Spune, însă, că dacă i s-ar oferi bani pentru creaţiile sale, oricât ar fi de mulţi, ar opri "doar cât este pe cuponul de pensie", iar restul i-ar folosi pentru a face un copil fericit: "Eu am avut de toate, nu mă pot plânge. Părinţii mi-au oferit tot ce aveam nevoie, dar sunt atâţia copii care nu au...".

La centrul de zi, personalul a organizat o adevărată expoziţie cu lucrările domnului Narcis, la care au avut acces toţi beneficiarii prezenţi. I-au făcut chiar şi o bucurie muzicală artistului. Un alt beneficiar a cântat la chitară, iar unul dintre reprezentanţii centrului i-a bucurat pe toţi cei din jur cu vocea sa caldă.

Îl felicităm pe domnul Narcis pentru talentul său şi pentru felul în care priveşte viaţa, cu atâta bucurie, dar şi pentru zâmbetele pe care le stârneşte oriunde se află. Prin lucrările sale aduce culori calde în viaţa tuturor celor care îl cunosc. Este un om special!

Click pentru download comunicat

Povestea lui Robi - un copil special, adoptat de asistentul maternal profesionist care l-a crescut încă de la naștere

În aceste zile dedicate copiilor, cele mai gingașe, iubitoare și sincere ființe, care ne schimbă total viața atunci când intră în sufletele și în viețile noastre, ne îndreptăm atenția și către părinții care nu pot avea proprii lor micuți, dar au atâta iubire de oferit, încât reușesc să îi iubească necondiționat pe copiii din sistemul de protecție, copii care devin ai lor. În data de 2 iunie, este momentul perfect pentru a le mulțumi și pentru a-i felicita pentru modul în care au ales să își întregească familia!

În evidența Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița sunt 157 de copii pentru care Tribunalul Dâmbovița a admis deschiderea procedurii de adopție. Valabilitatea acestor deschideri este până la împlinirea vârstei de 18 ani a copiilor. Alte 27 de dosare prin care se solicită deschiderea procedurii de adopție sunt pe rolul instanței de judecată.

De la începutul pandemiei, 41 de copii și-au găsit o familie permanentă prin adopție.

În prezent, 10 copii se află în proces de potrivire practică cu familii/persoane adoptatoare, atât în Dâmbovița, cât și în afara județului.

7 familii/persoane sunt în perioada de evaluare pentru obținerea atestatului de adoptator, iar alte 72 familii/persoane au atestatele valabile. Existența profilului public (secțiune specială în Registrul Național pentru Adopții) dă posibilitatea celor interesați să adopte, care dețin atestat, să inițieze demersurile pentru adopția unui copil, indiferent de caracteristicile micuțului pentru care a fost atestată familia/persoana. Astfel, în ultimul an, 10 copii cu vârste cuprinse între 7 și 11 ani, clasificați în profilul public, și-au găsit un cămin în care au fost primiți cu afecțiune, dăruire și entuziasm de către familiile adoptatoare.

Trecând peste statistici, vă prezentăm o altă familie fericită, întregită prin adopție. Robi este un copil special care a avut norocul să întâlnească o femeie deosebită, caracterizată doar prin bunătate, răbdare și iubire necondiționată față de copilași. Robi a fost abandonat încă de la naștere, iar la 17 zile a ajuns în brațele doamnei Daniela, asistent maternal profesionist: ”Bebeluș nou-născut, l-am luat direct din maternitate. Am fost surprinsă, am găsit un copil blond, extrem de mic, foarte firav. Am simțit compasiune, milă și un fel de durere pentru că era foarte mic. Avea 2 kg și jumătate, pielea parcă îi era transparentă, capul foarte mic. Nici nu mânca... A fost foarte greu la început.”. Până la 3 luni, Robi părea un copil normal, însă, medicii i-au pus un diagnostic crunt: sindrom bipiramidal - paralizie la lobii frontali ai creierului. Specialiștii nu i-au dat nicio șansă, spunând că ”acest copil abia dacă va putea face primii pași la vârsta de 7 ani și că va fi o legumă”. Doamna Daniela nu s-a lăsat și a refuzat să creadă că micuțul nu are nicio șansă. Ba chiar și fiul său cel mic și-a dat toate economiile pentru ca Robi să meargă la medic. A mers cu el la recuperare continuă până la 3 ani, la Gura Ocniței: ”Mă duceam 3 săptămâni, zi de zi, acolo și 3 săptămâni aveam pauză acasă. Continuăm recuperarea și acum.”. Robi a fost un luptător încă din primele zile de viață. Recuperarea a dat roade, iar băiatul a mers singur de la 1 an și 3 luni.

Când Robi avea puțin peste 2 ani, o familie a dorit să îl adopte, însă impactul diagnosticului a fost mai puternic decât dorința de a lua copilul, iar cei doi părinți s-au răzgândit. Pentru că băiatul se obișnuise cu ei, când a auzit că nu mai vin în vizită, copilul a plâns atât de mult încât doamna Daniela și soțul său au decis să îl adopte ei. Îl iubeau prea mult și nu puteau suporta ca cel mic să mai aibă parte de dezamăgiri precum cea trăită: ”Nu m-am gândit să îl adopt înainte... Dacă aș fi avut acest gând, aș fi adoptat o fetiță, dar Dumnezeu a vrut așa.”.

Acum are 5 ani și jumătate și comunică foarte bine, se joacă și se comportă aproape normal. ”Este o minune de la Dumnezeu!”, spune mândră și cu ochii în lacrimi doamna Daniela. ”El a trebuit să învețe să facă tot. Nu a făcut nimic în mod natural, nu a stat în funduleț, nu își controla mișcările în mod natural... Am învățat totul împreună.”.

”Robică pentru mine este pe aceeași treaptă cu băieții mei naturali. Îl iubesc din tot sufletul! Pentru mine este un băiat deștept, iubitor și foarte luptător. Este băiatul lui tati mai mic!” ne-a transmis domnul Gheorghe, soțul doamnei Daniela.

Cei doi părinți au doi băieți de 29 și 23 de ani. De mici, copiii lor au avut și alți ”frățiori” în jur, copii crescuți de mama lor, ca asistent maternal profesionist. Prin brațele doamnei Daniela au trecut nenumărați copilași și i-a iubit pe toți la fel de mult. Soțul a susținut-o mereu, iar familia lor a fost permanent deschisă pentru micuții mai puțin norocoși, cărora le-au oferit grija și iubirea de care aveau nevoie. ”Iubesc copiii foarte, foarte mult și am considerat că sunt capabilă să am grijă de ei pentru că am răbdarea necesară și am multă iubire de oferit.”.

Astfel că a rămas asistent maternal profesionist și a mai primit un bebeluș în plasament, pe Ștefănuț. A ajuns în familia doamnei Daniela de la 2 luni de viață și are o problemă de sănătate similară cu cea a lui Robert. Ștefănuț are acum 2 ani și este extrem de energic. Se joacă cu Robi și au nevoie de la fel de multă atenție și grijă. Doamna Daniela este o eroină, cu un suflet imens, în care încap toți copilașii pe care îi ajută: ”Sunt așa, parte din mine!”.

Robi este un copil norocos, care s-a agățat cu toate puterile de viață. Părinții și frații mai mari îl susțin necondiționat: ”Îi place să lucreze cu șurubelnițele, să demonteze aparate... Știu că nu se poate recupera în totalitate, dar poate că va fi un meșter bun. Poate că va reuși să termine și o facultate, eu cred că este un copil foarte isteț. Robi este iubitor, este lipicios, prietenos, el este totul pentru mine acum!”.

Robi spune că pe tati îl iubește cel mai mult, pentru că îi simte lipsa cel mai mult când este plecat la muncă: ”Tati este iubitor și puternic. Mami este frumoasă și bună!”. Micuțul este fericit acum, într-o familie completă, iubitoare, în care nu îi lipsește nimic. De asemenea, familia doamnei Daniela este acum completă, fericită și extrem de mândră de toți băieții! Sunt un exemplu perfect de împlinire, dar și de ambiție. Nu s-au lăsat și au avut încredere că Robi poate deveni un copil cât mai normal! Îi sfătuiesc pe toți cei care iubesc copiii să își deschidă sufletul către cei din sistemul de protecție, pentru că sunt cu adevărat deosebiți!

Acum este și mai simplă procedura de adopție! În data de 26 martie 2021, Legea Adopției s-a modificat și prin noile prevederi este încurajată adopția copiilor mai mari de 3 ani, prin acordarea unui sprijin financiar familiilor adoptatoare. Cuantumul indemnizației concediului de acomodare este, în prezent, de 85% din salariul persoanei care adoptă, renunțându-se la indemnizația fixă care a fost acordată până în acest an. De asemenea, s-a eliminat acordul rudelor până la gradul IV pentru adopție, reducându-se astfel perioada în care un copil devine adoptabil, iar atestatul de adoptator are acum valabilitate timp de 5 ani.

Deschideți-vă brațele către ei, iar ei își vor deschide inima pentru dumneavoastră! Noi vă vom îndruma și vă vom sprijini să găsiți copilul sufletului dumneavoastră!

La mulți ani fericiți, tuturor familiilor împlinite prin adopție!

Click pentru download comunicat

În fiecare an, în data de 1 iunie, cu toții ne amintim de cea mai frumoasă perioadă a vieții: copilăria! Pentru o zi cu toții suntem din nou copii, uităm de griji și ne lăsăm purtați de zâmbetele prichindeilor pe care îi avem în jur, deoarece oriunde sunt copii este veselie! Noi spunem că oriunde sunt copii este sărbătoare și suntem norocoși să avem micuți atât de speciali în jurul nostru!

Ziua Copilului a fost sărbătorită în avans în cadrul centrelor rezidențiale aflate în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița. La Complexul de Servicii Sociale Găești, micuții cu dizabilități au sărbătorit prin poezii, cântece și dansuri, pe care le-au pregătit, așa cum au putut ei mai bine, pentru oaspeți! Au primit vizita vicepreședintelui Consiliului Județean Dâmbovița, doamna Luciana Cristea, și a conducerii instituției noastre. Oaspeții, împreună cu personalul care îi îngrijește zilnic pe beneficiari, s-au bucurat de fiecare moment alături de micuți. Copiii au primit daruri constând în jucării și dulciuri, meniuri Happy Meal, din partea angajaților MC Donald's Târgoviște, și un tort special pentru ei! Minnie și Mickey Mouse au întreținut atmosfera de sărbătoare! Micuții s-au bucurat enorm și i-au răsplătit pe cei din jur cu zâmbete și îmbrățișări!

Și la Centrul de recuperare, socializare, consiliere a copilului cu dizabilități, din cadrul Complexului de Servicii Sociale Târgoviște ”Casa Soarelui”, sărbătoarea ține mai multe zile. Prichindeii, însoțiți de persoanele de referință și de personalul de specialitate, au desfășurat activități de joc și mișcare pe diverse melodii îndrăgite de copii, jocuri interactive de grup, realizarea unor planșe prin diverse tehnici de lucru, desene pe asfalt și alte activități dedicate micuților cu dizabilități, menite să le dezvolte, prin joacă, abilitățile necesare pentru a deveni independenți.

Toată săptămâna, beneficiarii noștri vor avea parte de activități speciale cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului.

La mulți ani cu zâmbete, dragii noștri! Să ne bucurați în fiecare moment cu inocența voastră! Noi vă vom fi alături necondiționat și vom încerca să vă surprindem mereu și să vă umplem golurile din suflet cu iubire și grijă!

Click pentru download comunicat

Are 14 ani, este în clasa a VIII-a și are speranțe mari pentru viitor. Din anul 2018 se află în cadrul Complexului de Servicii Sociale Târgoviște Floare de Colț, din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița. Este mulțumită aici, spune că este liniștită și are tot ce îi trebuie.

Alexandra a fost crescută de un asistent maternal profesionist, care, din păcate, a pierdut lupta cu o boală incurabilă. Acum locuiește în modulul de tip familial împreună cu sora ei mai mare, dar sunt două caractere total diferite. Alexandra este extrem de tăcută, cuminte, responsabilă și ”fuge” mereu la bucătărie unde ajută la pregătirea felurilor de mâncare. Cel mai bine se simte în bucătărie și își dorește să urmeze cursurile liceale în acest domeniu. Visează chiar la o carieră în acest domeniu. Spune, optimistă și cu zâmbetul pe buze, că va lucra într-un restaurant până va strânge suficienți bani pentru propriul restaurant.

Când începe să vorbească despre visurile ei, timiditatea parcă-i dispare. Apare zâmbetul cald al Alexandrei, care o definește. Este o adolescentă retrasă, care devine ”invizibilă” în cadrul grupului. Nu îi place să iasă în evidență și vorbește doar dacă este întrebată. Răspunde întotdeauna frumos și mereu cu zâmbetul pe buze.

Este o tânără specială, cu un suflet tare bun! Elevă la Școala Specială din Târgoviște, nici nu se gândește să renunțe la educație, pentru că vrea un viitor mai bun, în care să ducă o viață normală și să își întemeieze propria ei familie: ”Cum trebuie să fie o familie? Simplu, formată din tată, copil și mamă!”.

Zâmbetul se ascunde când vorbește despre momentul în care va ieși din sistemul de protecție: ”Îmi este teamă... Nu știu unde o să mă duc.”. Acum este copil, nu se simte pregătită pentru a-și lua viața în propriile-i mâini, însă, noi suntem convinși că va prinde din ce în ce mai multă încredere în ea. O vom îndruma în acest sens și o vom susține necondiționat! Este una dintre beneficiarii cu care reprezentanții complexului se mândresc pentru comportamentul său adecvat în orice situație. 

Alexandra este caracterizată de personalul de îngrijire ca fiind ”o fată cuminte, sensibilă și responsabilă”. Tot timpul se oferă să ajute și îi este alături oricui are nevoie. Este recunoscătoare pentru tot ce a primit și vrea ca în viitor să ajute la rândul ei pe cei mai puțin norocoși: ”Vreau să ajut copiii orfani, să îi îndrum spre centrele în care pot fi ajutați. Vreau să îi învăț să se descurce singuri, pentru că eu știu cât de greu este...”.

Sperăm că Alexandra va avea parte de momente speciale, așa cum este ea! Bunătatea și responsabilitatea pe care le arată zilnic îi vor fi răsplătite pe deplin. Cât este în grija noastră nu îi va lipsi nimic și o vom îndruma să devină un adult care se poate descurca în orice situație!