Click pentru download comunicat

Mama și tata sunt cele mai dragi cuvinte, pe care le auzim în jur încă din prima zi de viață. Mama și tata reprezintă baza familiei, sunt întruchiparea afecțiunii, a responsabilității, a protecției, a tot ce înseamnă acasă.

Pentru unii dintre copii, mama și tata nu sunt neapărat părinții biologici care, fie nu mai sunt în viață, fie nu au dorit să își asume responsabilitatea pentru ei. Părinții sunt cei care le oferă iubirea și atenția de care micuții au nevoie și sunt întruchipați de părinții adoptivi sau de asistenții maternali profesioniști.

În data de 15 mai, anual, le mulțumim tuturor mamelor și taților, indiferent că sunt cei naturali sau cei adoptivi, pentru familiile întemeiate! Ziua Internațională a Familiei este momentul propice să constientizăm importanța familiei în viața fiecăruia dintre noi, în tot ceea ce înseamnă creștere, educație, dezvoltare personală, dar și cele mai sincere sentimente.

Un exemplu concret de familie împlinită vine din localitatea Izvoarele. Personajul principal este Florinel, așa cum îl alintă toată lumea, un tânăr de 18 ani, un copil abandonat la naștere, care cucerește pe oricine încă de la prima vedere. Ochii mari, albaștri și luminoși, precum și zâmbetul larg, molipsitor prin inocența sa, i-au cucerit și pe doamna Aurelia, asistent maternal profesionist, și pe soțul său, domnul Eugen, în urmă cu 9 ani, când băiatul a ajuns în familia lor.

”A fost greu la început. Eram atașat de familia la care am fost înainte... Dar acum este foarte bine. Ei reprezintă totul pentru mine, suntem ca o familie normală! Îi consider părinții mei! Mă iubesc, au grijă de mine, îmi oferă tot ce am nevoie, nu îmi lipsește nimic.”. Florinel povestește că i-a fost greu la început, dar acum nu își vede viața altfel. Se consideră extrem de norocos că este copilul familiei formată din ”Auraș” și ”John”, așa cum îi alintă cu drag. Când vorbește despre ei folosește cuvintele ”mama” și ”tata”. De când a ajuns în casa lor, Florinel a devenit copilul familiei și așa va rămâne și când iese din sistemul de protecție. Îi răsplătește pentru generozitatea și iubirea lor tot prin iubire și prin sprijin la treburile gospodărești: ”Nu există ceva mai de preț decât familia mea!”. 

”Florinel este un copil deosebit, milos, foarte bun, nu se supără niciodată... Ne ajută la treabă mereu. După ce termină școala, chiar am vorbit cu el să rămână alături de noi, măcar până își face un rost. Noi îl vom sprijini necondiționat!”, povestește, plină de mândrie, doamna Aurelia. 

”Florinel este băiatul pe care nu îl am acasă. Toți sunt copiii mei. Îi iubesc la fel de mult. Și ei se iubesc, se țin de frați!”, spune emoționat domnul Eugen.

Familia Savu are un băiat, care este plecat în străinătate, însă doamna Aurelia și domnul Eugen spun că, de fapt au 3 băieți, pe Florin, fiul biologic, pe Florinel și pe Sorinel, copiii pe care îi au în plasament, cel din urmă fiind acum la seminarul teologic. Toți 3 vor fi parte din familie și pe viitor. Cei doi soți își măresc locuința în această perioadă, pentru ca fiecare dintre cei 3 băieți să aibă partea lui de casă. ”De când am luat copiii m-am gândit oare ce s-ar fi întâmplat cu băiatul nostru dacă nu eram noi. Tocmai de aceea încercăm să le oferim tot ce putem, ce este mai bun.”, spune asistentul maternal profesionist.

Florinel este elev la Liceul Tehnologic Voinești, este un adolescent muncitor și responsabil, care își dorește un viitor strălucit. Se gândește ca după liceu să urmeze cursurile Școlii de Meserii Concordia, dedicate tinerilor care părăsesc sistemul de protecție, în domeniul bucătăriei sau al ospătăriei: ”Îmi doresc să ajung sus, cât de sus posibil. Să am o carieră de succes, să câștig bani, să fiu respectat, să pot să-mi ajut părinții.”. Florinel are însă și o temere: ”...să nu rămân singur... E grea singurătatea.”, temere desființată imediat de cei doi părinți, care îl asigură că va rămâne alături de ei oricât va dori.

Împreună reprezintă imaginea bine definită a unei familii împlinite. Sunt oameni calzi, primitori, zâmbăreți și buni, iar copiii lor le urmează exemplul. De asemenea, situația lui Florinel reprezintă dovada clară că familia se poate întemeia și pe parcurs și că nu toți copiii se nasc în familia potrivită. Ei au norocul să o aleagă sau să fie aleși de oameni buni! Cazul lui Florinel este doar unul dintre nenumăratele situații fericite, gestionate de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, în care copiii cu măsură de protecție devin parte a familiilor iubitoare.

Click pentru download comunicat

Mihăiță nu este un copil, așa cum poate v-ați așteptat, ci un bunic de 63 de ani, beneficiar al Centrului de Îngrijire și Asistență Pucioasa, din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița. Este alintat astfel, încă din copilărie, fiind cel mai mic dintre cei 11 frați. Tot Mihăiță este numit și în cadrul centrului pentru că este blând, entuziast ca un copil și de statură mică.

Se află în sistemul de protecție de 16 ani, spune confuz... Nu mai știe exact, a fost dus de acasă de când i-au murit părinții și nu a avut cine să îi mai poarte grija. "Acasă era bine... Munceam cu căruţa şi calul, câştigam şi eu un ban...". Atât își amintește, că muncea și se simțea bine atunci când era activ, dar imediat se încruntă și spune că nu se înțelegea cu toți frații: ”Mă bătea și îmi lua banii... fratele mai mare, care a murit.”.

Mihăiță are multe momente de confuzie, dar amintirile din copilărie sunt încă vii în memoria sa. A învățat doar 10 clase și visul lui era să devină aviator: ”Am vrut să merg la școala de aviatori, dar nu m-au lăsat părinții. Au zis că e greu, să-mi văd de treaba mea. Și acum, când văd avioane pe sus, mi-ar plăcea să zbor.”. Mai are o dorință neîmplinită, școala de șoferi, pe care și-a dorit să o facă, dar nu a reușit. Povestește despre visurile sale din copilărie cu entuziasm și, în același timp, cu multă tristețe. Vocea i se stinge când realizează că a trecut repede timpul și că nu mai poate face ceea ce își dorea când era copil.

Spune că în cadrul centrului îi este bine. Are de toate, primește mâncare, haine, grijă și atenție, dar tot îi lipsește familia. Își dorește tare mult să își revadă frații care mai sunt în viață și nepoții. Știe că doar trei dintre frați mai trăiesc și îi este tare dor de ei. "N-au mai venit pe la mine de mult timp... Mi-e dor de ei, de toți, de frați, de prieteni. S-ar putea să vină de ziua mea... Le-aș spune că mă bucur și să fie și ei sănătoși!”. Nu mai știe data nașterii, dar este optimist că cei dragi își vor aminti de ziua lui și îl vor vizita. Este singura lui dorință, să vină frații pe la el. Printre momentele de confuzie a spus că totuși își dorește și un cadou: un ceas cu brățară. Mihăiță este născut în data de 26 ianuarie și sperăm ca la următoarea aniversare să îi aibă alături pe membrii familiei, ca o ultimă dorință îndeplinită: ”Aștept să vină la mine cu drag!”.

Până ar putea să își mai vadă frații, rămâne cu gândul la casa părintească. Se pare că sechelele din copilărie nu dispar odată cu trecerea timpului, ba chiar se adâncesc. Nu a avut o viață ușoară, dar vrea să facă lucrurile așa cum trebuie, fără să mai țină cont de vârstă. Știe că vechea casă, rămasă în amintirile sale, trebuie renovată și ar vrea să o facă frumoasă și să locuiască, din nou, la Adânca.

La Centrul de Îngrijire și Asistență Pucioasa s-a atașat foarte mult de personal. Doamnele care îi îngrijesc pe bătrâni zilnic au devenit parte din familia lor. Mihăiță se înțelege cu toată lumea și încearcă să nu supere pe nimeni. Are chiar o simpatie deosebită față de o doamnă specială, angajată a centrului, pe care o întâmpină în fiecare zi cu zâmbetul pe buze: ”Mi-a adus cămașă, cravate, geacă, de toate... Diana este serioasă, simpatică!”.

Poartă cu grijă cămășile și cravatele primite, fiind aranjat în fiecare zi, ca un adevărat domn. Este prietenos, comunicativ, glumeț, gentil și blând cu toți cei din jur. Încearcă să îi liniștească pe ceilalți beneficiari atunci când sunt mai agitați și se bucură de fiecare moment de atenție. Mihăiță este deosebit, iar noi încercăm să îi facem zilele mai ușoare și mai vesele. De asemenea, vom face tot posibilul pentru a-l surprinde de ziua sa, împlinindu-i dorințele pe cât de simple, pe atât de importante pentru el.

Click pentru download comunicat

Continuă seria întâlnirilor dedicate prevenirii violenţei în familie şi a agresiunilor de natură sexuală, în judeţul Dâmboviţa!

Specialiștii din cadrul Direcției Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa, împreună cu cei de la Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dâmboviţa şi cu reprezentanţii Direcţiei Generale Anticorupţie, alături de reprezentanţii autorităţilor locale au discutat punctual despre importanţa prevenţiei în societate. Întâlnirile din săptămâna 19-23 aprilie au avut loc în localităţile Şelaru, Ulmi şi Gura Şuţii, iar în perioada următoare vor continua şi în alte localităţi dâmboviţene. Discuţiile au avut loc la sediile primăriilor şi s-au pus la punct detaliile necesare sprijinirii victimelor violenţei domestice şi pentru îndrumarea acestora către specialiştii din domeniul asistenţei sociale, care le pot oferi protecţie, înţelegere şi consiliere.

Unde nu pot fi identificate soluţii la nivel local pentru ca victimele violenţei domestice şi a agresiunilor de natură sexuală să fie ajutate, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa oferă servicii privind găzduirea, protecţia şi consilierea psihologică sau vocaţională a acestora. Instituţia are un centru de recuperare pentru victimele violenţei în familie, cu o capacitate de 15 locuri, şi o locuinţă protejată, cu 6 locuri, înfiinţată prin proiectul VENUS - Împreună pentru o viaţă în siguranţă!

 Astfel, reprezentanţii din asistenţa socială, din poliţie şi din administraţia publică locală şi-au unit forţele pentru a le sprijini pe victimele agresiunilor şi pentru a le apăra în faţa agresorilor, acest ajutor reprezentând poate singura lor şansă la o viaţă normală.

De asemenea, în cadrul întâlnirilor, a fost prezentată şi aplicaţia Bright Sky Ro, o aplicaţie gratuită destinată persoanelor afectate de violenţa domestică, inclusiv pentru cei din jurul lor: angajatori, colegi, prieteni, familie şi alţi apropiaţi. România se află pe unul din locurile fruntaşe, dintre cele 7 ţări care folosesc această aplicaţie, în ceea ce priveşte procentul de utilizare.

La acestea activităţi de prevenire a faptelor infracţionale au fost prezenţi şi reprezentanţii Direcţiei Generale Anticorupţie, care au punctat că nu trebuie tolerate faptele de corupţie şi că întreaga comunitate este responsabilă pentru semnalarea acestora. Acţiunile de prevenire ale D.G.A. sunt cuprinse în programul INTEGRITATE pentru CREDIBILITATE.

Stă în puterea fiecăruia dintre noi să salvăm o persoană care, de teamă sau din alte motive, suportă agresiunile de orice fel! Nu putem rămâne indiferenţi observând rănile fizice, durerea, umilinţa şi suferinţa victimelor violenţei domestice. Nu putem rămâne indiferenţi nici dacă observăm că cei din jur desfăşoară activităţi în afara legii sau dacă ni se cere bine-cunoscuta "şpagă". Printr-un simplu apel către poliţie putem salva o viaţă, putem schimba un destin sau putem schimba societatea în care trăim! Să fim mai buni pentru noi şi pentru cei din jur!

Click pentru download comunicat

Astăzi vă prezentăm povestea personajului R., o poveste aparte, pe care sperăm să o citiți cu sufletul, mai mult decât cu mintea. Beneficiarul nostru, în vârstă de 17 ani, are identitatea protejată în această poveste de viață.

A fost abandonat de mic, iar până la aproape 14 ani nu a știut că părinții lui sunt în viață. El a crescut prin centre de plasament și la asistenți maternali profesioniști din județul Călărași, unde s-a născut: ”Eu știam că sunt morți, că nu am familie. A fost urât atunci când am aflat.”. Mama sa a fost căsătorită de mai multe ori, tatăl lui este închis, iar băiatul a fost ”al statului” până în momentul în care a apărut cea care i-a dat viață. S-a întâmplat la un spital din Călărași, unde era internat. Își amintește că a văzut intrând pe ușă o doamnă bine îmbrăcată, care părea că are bani și a fost uimit să audă că întreabă de el. Îndrumată de asistente, femeia a venit și i-a spus că este mama lui. A urmat o discuție scurtă cu multe întrebări și prea puține răspunsuri. Copilul de atunci a aflat că în urma procesului prin care tatăl biologic a fost închis, mama nu a avut posibilitatea să se întoarcă din Spania pentru a-l crește. Astfel că a ajuns în grija unei mătuși, care a murit în propria locuință, cel mai probabil din cauza unei hemoragii. O săptămână a durat până când o vecină a găsit-o în casă fără viață, o săptămână în care bebelușul a reușit să supraviețuiască. Apoi au urmat anii alături de un asistent maternal profesionist. Ar fi trebuit să rămână familia baiatului, dar acesta nu a știut să o pastreze. Influența anturajului a fost mult mai puternică, iar R. a făcut foarte multe greșeli.

Era doar un copil când a început să fure. Își amintește că avea 10 ani. Azi un furt copilăresc, maine deja o infracțiune. Și multe alte ilegalități după... Din centrele de plasament fugea des și comitea mai multe infracțiuni. A fost reintegrat în familie de două ori, însă nu s-a putut adapta să trăiască alături de mama sa, nici în România, nici în Spania. Pentru că aceasta s-a căsătorit cu un bărbat din județul Dâmbovița, băiatul a ajuns la Complexul de Servicii Sociale Găești, unde și-a descoperit talentul artistic. Povestește mândru că un perete întreg este pictat de el. Pentru prima dată, aici, s-a simțit stânjenit pentru faptele sale ”Nu mă simțeam bine, mă simțeam prost, aveam impresia că oamenii se uitau cu frică la mine.”.

A încercat, din nou, să locuiască la mama sa, însă nu a fost cu noroc nici de această dată. ”De la Butoiu de Sus am plecat pe jos, prin pădure, noaptea. Am mers până la Târgoviște. Nu aveam nimic, doar hainele de pe mine. Am mers până la Moreni, tot pe jos. Niciodată nu am mers pe jos atât de mult ca atunci. Am făcut prostii și pe acolo...”. Într-un final, R. a ajuns la Complexul de Servicii Sociale Târgoviște Floare de Colț. Și aici și-a continuat vechile obiceiuri, a fugit de câte ori a avut ocazia. Pe timp de vară fugea pe litoral, unde muncea: ”Primul tren era al meu. O dată am plecat cu marfarul de la București până la Medgidia. Îmi era teamă că mă ia vântul, dar am ajuns. Am făcut de toate, am fost ospătar, barman, am fost și la circ...”.

Viața sa nu a fost însă ca un spectacol de circ, nu a fost deloc ușoară. Lipsa familiei și-a spus cuvântul, iar anturajul greșit l-a făcut să ajungă în închisoare, la doar 16 ani. A săvârșit un an de închisoare pentru jaf și tâlhărie calificată. Spune că a fost în tranzit prin mai multe penitenciare și a văzut suficient cât să știe că nu mai vrea să se întoarcă în detenție.

Beneficiarul nostru este conștient de greșelile pe care le-a făcut și spune că încearcă să se schimbe. Își dorește să treacă timpul mai repede, să împlinească 18 ani pentru a putea ieși din sistemul de protecție și are o destinație clară: Spania. Menționează că acolo are toată familia, acolo este mama sa, cu care a ținut legătura de când a cunoscut-o, și mai are 1 frate şi 3 surori mai mari. Și-a definit planurile de viitor. În Spania va încerca să termine școala. În țară nu vrea să o facă pentru că știe că va fi etichetat ca ”fostul deținut”. Apoi își va obține permisul de conducere, tot în afara țării. Spune că, între timp, va strânge bani pentru a-și achiziționa propria sa locuință, dar în România, unde se va întoarce, la un moment dat. Este dornic să se îndrăgostească și crede că iubirea îl poate salva, îl poate face să se schimbe total. Speră că mama sa îi va răspunde la toate întrebările. De asemenea, îşi așteaptă tatăl să iasă din închisoare pentru a purta o discuție și cu el: ”Să-mi dea socoteală, că din cauza lui am viața asta!”.

Are și câteva regrete: ”Regret că nu am continuat școala și regret că mi-am pierdut un an de copilărie în închisoare!”

Al nostru R. și-a luat cele mai dure lecții de viață, care l-au maturizat mult mai rapid și l-au învățat să fie mai selectiv cu oamenii din jur. ”Am fost un lup singuratic de mic.”, afirmă tânărul, punctând că nu va mai avea la fel de ușor încredere în oameni.

În ciuda trecutului său, noi vedem în privirea sa inteligență, hotărâre și un suflet care are mare nevoie de încredere și de afecțiune. Îi acordăm încrederea de care are nevoie și îi suntem alături până la vârsta maturității și după, dacă își va dori acest lucru. Ne-a promis că până pleacă din centru îl va înfrumuseța prin talentul său artistic. Îi place mult să picteze și să facă tatuaje. Are și el câteva făcute când era mai mic, pe care spune că le va ascunde cu timpul.

Am remarcat pe mâna sa o cruce tatuată, singura despre care afirmă că va rămâne, dar îmbunătățită: ”Decât să Îl porți pe Dumnezeu pe un lemn, mai bine Îl porți pe tine.”. Este un tânăr credincios, care recunoaște că Îl caută pe Dumnezeu doar atunci când este în impas. Când a ajuns în închisoare nu L-a căutat: ”Când am plecat la pușcărie nu L-am căutat. Ce? M-a trimis Dumnezeu să dau în cap, să fur?...Eu spun adevărul! Toată lumea Îl caută pe Dumnezeu doar când are nevoie...".

Sperăm ca tânărul nostru să reuşească să devină un om de bine, iar noi îl vom îndruma în acest sens cât va fi posibil!

Browse the fancy text converter collection to highlight what is important in your documents.

Click pentru download comunicat

În zilele de 19 și 20 aprilie 2021, beneficiarii din cadrul centrelor rezidențiale, aflate în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, precum și tinerii aflați în grija asistenților maternali profesioniști, cu vârste peste 16 ani, au avut parte de experiențe inedite în cadrul Școlii de Meserii Concordia, de la Ploiești.

Adolescenții au pătruns în tainele ospătăriei, ale bucătăriei și ale horticulturii. De asemenea, ”au tras cu ochiul” în Brutăria Concordia și au pus întrebări despre cum se face pâinea sau cum se fac cozonacii, al căror miros s-a răspândit peste tot în jur. Au aflat informații despre cursurile de formare, despre cum poate fi petrecută perioada de 10 luni în Campusul Concordia, care este programul de studiu, de lucru și cât timp liber au la dispoziție. Nu au părăsit locația până când nu au participat și la ateliere practice, precum realizarea celor mai savuroase cocktail-uri non-alcoolice, pregătirea celor mai gustoase și mai atractive cafele și un atelier pentru modelarea șervețelelor. Tinerii au discutat și cu un psiholog despre câteva posibile meserii din care pot face carieră pe viitor și au lucrat în echipe, participând la un joc despre ce presupun meseriile alese.

După 10 luni de studiu la Școala de Meserii, tinerii care părăsesc sistemul de protecție au șansa să găsească un loc de muncă foarte bun în domeniul în care s-au format. Reprezentanții Concordia îi trimit în practică externă la antreprenori cu experiență, iar dacă dovedesc că sunt implicați și dornici să evolueze ca bucătari, ospătari, brutari sau horticultori, vor fi angajați în locația respectivă.

La final, s-au arătat încântați și interesați să participe la cursurile Școlii de Meserii, mai ales că vorbim de 25% teorie și 75% practică. Unii dintre tineri au spus că sunt hotărâți să se înscrie în programul de formare, imediat ce împlinesc 18 ani, iar noi îi vom sprijini în acest sens.

Activitățile s-au desfășurat sub egida ”Aripi pentru tineri - sprijin pentru tinerii care părăsesc sistemul de îngrijire - o abordare multi-sectorială: un model integrat de sprijin pentru întărirea sistemului de protecție din România și Bulgaria”, cofinanțat de Comisia Europeană, proiect desfășurat de Asociația CSR Nest și Organizația Umanitară CONCORDIA, în parteneriat cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița.