Click pentru download comunicat

Cu toţii suntem greu încercaţi de perioada dificilă pe care o parcurgem, dominată de restricţii şi schimbări ale obiceiurilor zilnice, însă există o categorie de copii pentru care aceste momente sunt mult mai greu de înţeles şi de trăit, reprezentată de micuţii care au tulburări din spectrul autist. La fel de greu este şi pentru părinţii lor, care au nevoie de mai multă putere şi mai multă răbdare pentru a-i susţine pe copiii speciali din viaţa lor.

În data de 2 aprilie, în fiecare an, marcăm Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului şi ne îndreptăm gândurile bune către aceşti micuţi şi către familiile lor. Este cel mai bun prilej pentru a contribui la informarea societăţii despre această dizabilitate şi pentru a conştientiza importanţa acceptării şi a incluziunii sociale pentru aceşti copii. Doar alături de semenii lor, care nu au probleme de sănătate, pot învăţa, se pot dezvolta şi vor încerca să se descurce singuri.

Statisticile sunt alarmante, numărul copiilor cu Autism fiind tot mai mare de la un an la altul. În judeţul Dâmboviţa în anul 2019 erau înregistraţi 292 de copii cu tulburări din spectrul autist. În 2020 numărul lor a crescut la 339, iar în 2021 a ajuns la 377. Pentru a veni în sprijinul acestor copii și al familiilor lor, se oferă servicii gratuite în cadrul centrelor specializate pentru copiii cu autism. Aceste centre funcționează atât în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, cât și în subordinea Primăriei Târgoviște.

Instituţia noastră îi susţine pe micuţii care au nevoie de mai multă atenţie, dar şi pe părinţii lor, prin servicii specializate de terapie, oferite în cadrul Centrului de recuperare, socializare și consiliere a copilului cu dizabilități (Târgoviște str. Vlad Țepeș, nr. 6 A) și în cadrul Centrului de recuperare și reabilitare pentru copilul cu handicap (Târgoviște, str. Ion Ghica, nr.2). Serviciile oferite în cadrul centrelor specializate sunt: terapie ocupațională, terapie comportamentală aplicată (ABA), consiliere psihologică a copilului, kinetoterapie, logopedie, educație formală și informală, consiliere și educare a părinților/reprezentantului legal. Părinții sau reprezentanții legali ai copiilor cu tulburări din spectrul autist reprezintă cel mai important sprijin pentru micuţii atât de speciali, ei fiind cei mai buni şi răbdători terapeuți, specialiști, prieteni... Îi felicităm pentru efortul lor şi le suntem alături în acest drum greu de parcurs şi de înţeles.

În cadrul Centrului de recuperare și reabilitare pentru copilul cu handicap, care face parte din Complexul de Servicii Sociale Târgovişte Casa Soarelui, a fost marcată această zi prin activităţi terapeutice vesele, colorate şi extrem de utile pentru copii. Chiar dacă activităţile zilnice în vederea recuperării beneficiarilor aşa sunt, pline de energie şi entuziasm, de această dată bucuria a fost parcă mai mare decât de obicei. De ce? Pentru că putem să atragem, din nou, atenţia asupra nevoii de înţelegere şi de integrare a acestor copii în comunitate!

Suntem aici pentru micuţii atât de dragi nouă, pentru adulţii din jurul lor şi pentru a trage un semnal de alarmă întregii societăţi: trebuie să fim alături de semenii noştri, care nu au fost la fel de norocoşi ca noi, să îi acceptăm, să îi ajutăm şi să le permitem să fie în preajma noastră cât de mult îşi doresc. Pentru ei înseamnă enorm, iar pe noi ne ajută să devenim mai buni!

Click pentru download comunicat

Domnul Costel, în vârstă de 63 de ani, născut şi crescut în comuna Ludeşti, ”în familie de lăutari”, după cum ne povesteşte mândru, este în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Pucioasa, din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa, de 3 ani. Acum îşi duce zilele într-un cărucior rulant, pentru că şi-a pierdut piciorul stâng şi a rămas şi cu o pareză pe partea stângă, dar dorinţa de a atinge clapele acordeonului este la fel de puternică, aşa cum era şi în copilărie, când a învăţat să cânte.

Îşi începe povestea la vârsta de 3 ani, de când tatăl său i-a pus acordeonul în braţe. În doar câţiva ani a ajuns să cânte la nunţi și a renunţat repede şi la şcoală, căci meseria i-a fost mai dragă: "M-am pomenit cu lăutarii în casă. Acordeonul l-am avut în braţe de la 3 ani, de mic copil. La 8 ani cântam la nunţi, lăutar de nunţi. Am învăţat doar 4 clase... dacă mă duceam la nunţi în fiecare săptămână nu mai aveam treabă de nimic. Eram lăutar de lăutar, eu cunosc toată ţara asta. Am bătut ţara în lung şi lat, am cântat peste tot. Aveam bani de nu știam ce să fac cu ei.”.

Spune că nu îi pare rău că nu a terminat școala pentru că se consideră norocos. S-a angajat ca sudor pentru instalații la Pitești. A prins perioada în care muncitorii erau calificați la locul de muncă și, chiar și fără școală, este și sudor calificat și muzicant: ”Muzica o am în sânge, din tată în fiu.”. Spune că s-a perfecționat alături de orchestra Vasile Pandelescu, din Găești.

A avut soție și 2 copii, fata Georgeta și băiatul Marian. Pentru că venea la săptămână acasă soția nu ar mai fi suportat să ducă singură povara familiei și a plecat în Ardeal, la rudele ei. A luat cu ea și fata, iar băiatul a rămas cu domnul Costel. Tânăr și inimos, acesta își amintește că s-a dus după ea, dar nu a convins-o să se întoarcă acasă, ba chiar i s-a desfăcut contractul de muncă pentru că a lipsit câteva zile de la serviciu. Nu s-a temut nicio clipă de greutățile vieții pentru că avea acordeonul și muzica în suflet. Făcea și bani, îi trecea și supărarea atunci când cânta.

Într-o zi a cântat la Slobozia Moară, la o familie bogată, povestește domnul Costel râzând. Acolo i s-a propus să fie cioban la oi și a acceptat: ”Din sudor și lăutar, am ajuns și cioban.”.

Într-o zi de ciobănie a alunecat de pe un pod și și-a strivit piciorul stâng. Nu s-a dus la medic, l-a lăsat așa ”vreo 10 ani”. Într-o zi nefastă a făcut un accident vascular cerebral și a ajuns la spital. A suferit o paralizie pe partea stângă cu care a rămas toată viața și și-a pierdut și piciorul. Între timp, soția sa revenise acasă, la Ludești. Mergea la el la spital când și-a pierdut viața într-un accident de mașină. Copiii și-au văzut de viața lor, iar domnul Costel a fost adus la Pucioasa pentru a fi îngrijit corespunzător.

Pe fiica sa nu a mai văzut-o de foarte mulți ani, dar știe că este căsătorită tot în județul Dâmbovița, la Hulubești: ”Aș vrea să o văd, este copilul meu!”. Cu băiatul ține legătura deși este în Anglia. Spune că îl vizitează de câte ori vine în țară. Chiar dacă domnul Costel a moștenit meseria de muzicant de la tatăl său nu a vrut niciodată să își lase fiul să-i calce pe urme, din cauza semenilor din etnia sa, povestește dezamăgit: ”Am fost în multe case de țigani și de multe ori am rămas cu un gust amar... Mulți au uitat de unde au plecat. Nu am vrut ca băiatul meu să vadă astfel de comportamente și să fie nevoit să suporte așa ceva. Acum îmi pare rău. Este, totuși, cea mai frumoasă meserie!”.

Acordeonul rămâne marea lui dragoste ”Mă visez și noaptea cântând. Acum dacă îmi dai un acordeon și primesc și o proteză pentru picior pot să cânt la nunți.”.

Reprezentanții Centrului de Îngrijire și Asistență Pucioasa au încercat să obțină o proteză pentru domnul Costel, însă medicii au spus că nu ar putea merge nici cu aceasta, din cauza parezei corpului pe toată partea stângă. Acum, domnul Costel și-a acceptat soarta. În ciuda durerilor fizice, este mulțumit pentru că are tot ce îi trebuie și este îngrijit așa cum nu ar fi fost acasă. Spune că îl vizitează fiul, fratele și sora de câte ori vin din străinătate. Își dorește tare mult să o vadă și pe fiica sa, ”măcar o dată... În rest, vin toți la mine când pot, toată familia țigănească.”, spune zâmbind muzicantul nostru vesel.

Deși atunci când vorbește despre muzică radiază și este extrem de energic pare totuși resemnat, este conștient că vremurile tinereții nu se mai întorc ”cât o vrea Dumnezeu să mă țină, atât să fie. Nu mai cer nimic, că mă dor toate...”

Click pentru download comunicat

Sunt speciali şi ei şi părinţii lor, care au puterea unor super-eroi pentru că zilnic lucrează cu micuţii care au nevoie de mai multă atenţie şi care uneori sunt mai greu de înţeles. Sunt copiii cu Sindrom Down, diferiţi doar prin faptul că nu pot comunica la fel ca semenii lor de vârste similare, dar care sunt mai calzi, mai veseli şi au o abilitate aparte: oferă afecţiune nemărginită celor din jur.

În data de 21 martie ne gândim la ei mai mult ca oricând pentru că este ziua lor şi sunt sărbătoriţi la nivel mondial. Este momentul perfect să tragem un alt semnal de alarmă celor care îi privesc altfel. Le amintim că sunt tot copii, că au aceleaşi drepturi şi că pentru ei este foarte important să socializeze cu micuţii sănătoşi, iar integrarea în grup îi ajută foarte mult în dezvoltarea aptitudinilor de comunicare! Incluziunea socială reprezintă terapia cea mai eficientă pentru persoanele cu Sindrom Down.

Anual, Ziua Mondială a Sindromului Down este marcată în cadrul centrelor de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi, din subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa, prin diverse activităţi speciale dedicate acestor beneficiari speciali. Ei se pregătesc emoţional pentru ziua cea mai importantă din an şi se bucură de fiecare clipă de atenţie pe care o primesc. De atât au nevoie, de atenţie, de iubire, de grijă şi de sprijin pentru a-şi depăşi forţele proprii, pentru a deveni cât mai independenţi.

În judeţul Dâmboviţa statisticile privind copiii cu Sindrom Down sunt constante. Dacă în anul 2019, în cadrul instituţiei noastre, erau înregistraţi 82 de beneficiari cu această dizabilitate, în prezent sunt 85.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa le este alături şi îi sprijină prin terapii specifice atât pe micuţii cu Sindrom Down, cât şi pe părinţii acestora, care sunt consiliaţi pentru a le fi cei mai buni prieteni copiilor speciali din viaţa lor.

Le dorim mulţi ani sănătoşi, plini de zâmbete şi realizări!

Click pentru download comunicat

Povestea lui Mihai...

"Nu regret nimic din ce am făcut în viaţă pentru că, dacă nu făceam acele lucruri, nu conştientizam ce e bine şi ce e rău şi nu aş fi fost omul care sunt acum!". (Mihai)

Mihai, un adolescent de 17 ani, beneficiar al unui modul de tip familial, din cadrul Complexului de Servicii Sociale Târgoviște Floare de Colț, aflat în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, are o poveste de viață aparte, el fiind un tânăr special. Nu ne-a atras atenția faptul că a fost abandonat în spital încă de la naștere, pentru că, din păcate, sunt foarte multe astfel de cazuri, nici rezultatele la învățătură, căci nu se poate lăuda că este printre primii din clasa în care învață, ci cu modul în care încearcă să se schimbe, să trăiască diferit decât până acum și cu maturitatea lui.

Încă de la începutul discuției, Mihai a spus foarte clar că nu este o persoană sociabilă și că el preferă să stea mai mult singur. A încercat să pună o barieră, însă după doar câteva cuvinte s-a deschis precum o carte.

Din primele zile de viață, Mihai a ajuns în grija asistenților maternali. Spirit liber, personalitate puternică, tânărul spune că nu îi place să fie îngrădit. Respectă regulile în măsura în care poate, dar nu îi place să fie constrâns să facă ceva, iar aici cel mai bun exemplu poate fi faptul că nu i-a plăcut să fie pus să învețe pentru școală. Am menționat deja că nu excelează la acest capitol, deși competențe are din plin. Spune că se menține pe linia de plutire și știe sigur că își va încheia studiile, cel puțin cele liceale: ”Nu am fost niciodată fan școală... Mi se pare că școala te orientează pentru a-ți alege jobul pe viitor, dar doar în câteva domenii, în care eu nu m-am regăsit.”.

S-a atașat foarte mult de o familie care l-a avut în grijă, iar atașamentul a fost reciproc. Asistenta maternală a fost ”mama”, iar soțul său a fost ”tata” pentru Mihai: ”Mi se pare normal să le spui celor care țin locul părinților mamă și tată! Ține de respect, de recunoștință.”. Problemele de sănătate ale asistentului maternal s-au agravat, iar Mihai a ajuns la o altă familie, însă nu a fost un copil prea cuminte, după cum recunoaște și el. Îl îngrozea ideea de a ajunge într-un centru rezidenţial, dar a mai primit o șansă. Familia pe care o iubea atât de mult și-a exprimat dorința de a-l lua înapoi în grijă, ceea ce s-a și întâmplat, însă deja trecuseră 5 ani în care nu au mai stat împreună și Mihai nu s-a mai acomodat aici. Deja adolescent, simțea că nu poate face tot ce își dorea și în anul 2016 a cerut să fie dus într-un centru, unde a crezut că va avea libertatea pe care și-o dorea, deși avea doar 13 ani.

”Toată lumea îmi spunea cât de rău este în centre, tot felul de prostii. E chiar invers, mie mi se pare foarte bine aici. Poate am nimerit eu bine. Din ce auzisem, îmi imaginam că e ca o pușcărie. De fapt, este o locuință decentă, cu niște colegi (nu le pot spune prieteni, e prea mult) și oameni care au grijă de noi și pe care eu îi apreciez pentru ceea ce fac!”, își amintește Mihai.

Acum spune că îi este foarte bine în cadrul modulului de tip familial, se simte mai liber, chiar dacă a stat numai în interior în ultimul an. Dacă la început se întrecea cu colegii lui în activități mai puțin bune, ba chiar făceau multe prostii împreună, acum s-a retras din ”gașca veselă”. Locuiește singur în camera pe care și-a amenajat-o cum a dorit. A ajutat personalul să o văruiască și o menține foarte curată. Și-a stabilit singur un program zilnic pe care îl respectă întocmai. Tot timpul liber îl dedică cititului și deși spune că nu îi place școala ne uimește cu faptul că citește cărți de dezvoltare personală și educație financiară.

Este elev la profilul estetic al Liceului Tehnologic Spiru Haret din Târgoviște și spune că pe viitor va avea propria sa afacere. Am menționat deja că este un spirit extrem de liber: ”Vreau să fiu liber, vreau să muncesc pentru mine, nu pentru alții. Știu că este greu, dar voi reuși. Probabil că voi lucra într-o frizerie, într-un salon până strâng bani.”.

Gânduri mărețe pentru un tânăr de 17 ani, care nu a crescut alături de părinții săi, gânduri demne de admirat. Acestea au apărut după o izolare totală, timp de două săptămâni, în anul 2020, când Mihai a fost primul beneficiar depistat pozitiv la testul Covid-19. A stat singur și a urmărit diverse postări în mediul on-line, sub egida ”Dincolo de gânduri...”. I-au dat de gândit, iar Mihai a meditat la propria sa existență. Astfel, după ce s-a vindecat, a început să citească, nu operele de la școală, ci cărțile de dezvoltare personală, pe care le-a descărcat de pe internet. A continuat la alt nivel, educația financiară și se pregătește să devină antreprenor, unul de succes sperăm noi și avem toată încrederea în ambiția lui Mihai și în competențele sale. Cartea care l-a inspirat se numește ”Tată bogat, tată sărac".

"Viaţa nu este aşa cum o credem noi. Noi ne legăm prea mult de ego şi luăm toate deciziile doar în funcţie de noi. Eu am decis să fac o schimbare în viaţa mea, să devin mai bun decât sunt. Am început cu sportul şi am continuat cu cititul. Nu am timp de altceva decât pentru citit. Mi-am dat seama că lipsea ceva din viaţa mea. Nu mă rugam deloc. Nici acum nu pot spune că mă rog prea mult, dar ştiu sigur că e cineva acolo sus care are grijă de mine. Ba chiar cred că este aici, cu mine! Dar cred că Dumnezeu vrea să fim noi liberi.".

Nu şi-a cunoscut niciodată părinţii, iar acum spune că nu îşi mai doreşte. Îi cunoaşte pe doi dintre fraţii săi, dar nu a mai păstrat legătura cu ei. Crede că mai are 5-6 fraţi, dar ştie că în viaţa sa vor fi doar membrii propriei familii, pe care intenţionează să o întemeieze pe viitor: "Copilului meu îi voi oferi tot ce nu am primit eu şi aşa va fi!"

Mihai este un exemplu de putere, de ambiţie şi de responsabilitate. Deşi a spus că nu este sociabil, noi spunem că este cald, deschis, comunicativ şi foarte matur. Apreciem faptul că în ciuda spiritului său atât de libertin, respectă regulile şi este foarte ascultător. Pe noi ne-a surprins noul Mihai şi ne este mai drag decât ne era deja. Vom fi alături de el până la capăt şi îl vom sprijini pentru a realiza tot ce şi-a propus.

Click pentru download comunicat

La începutul primăverii obiectele mici decorative, viu colorate, sub formă de mărțișoare, care transmit voie bună, smulg nenumărate zâmbete atunci când sunt oferite celor dragi. Astfel de obiecte au fost realizate cu multă străduință, dar mai ales cu mult suflet de către beneficiarii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, copii și adulți, cu și fără dizabilități, aflați în grija angajaților noștri din: Complexul de Servicii Sociale Târgoviște Casa Soarelui, Complexul de Servicii Sociale Târgoviște Floare de Colț, Complexul de Servicii Sociale Găești, Centrul de Servicii Comunitare Sfântul Andrei Gura Ocniței, Centrul de Servicii Comunitare Floarea Speranței Pucioasa.

Cu mic, cu mare au desenat, au colorat, au decupat diverse forme și le-au îmbinat armonios pe felicitările realizate sau pe mărțișoare. Și-au exprimat sentimentele și trăirile așa cum au putut ei, iar pe noi ne-au bucurat enorm, așa cum fac în fiecare zi.

Sperăm ca cei mai puțin norocoși să vă bucure și pe dumneavoastră prin ”frumosul” realizat cu mâinile lor. De aceea, obiectele decorative, mărțișoarele și felicitările realizate de beneficiari vor fi expuse spre vânzare în cadrul pieței 1 mai, din municipiul Târgoviște, în perioada 1-5 martie. Acestea nu au preț, fiecare obiect valorând atât cât consideră cei care le vor, fie pentru a le purta sau păstra, fie pentru a le oferi cadou.

Cu fondurile strânse vor fi achiziționate materialele necesare pentru activitățile instructiv-educative și de relaxare, la care participă zilnic beneficiarii copii și adulți, cu și fără dizabilități, ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița.

Vă așteptăm la stand-ul nostru ”plin cu suflet”!