Click pentru download comunicat

"Am avut un trecut așa, mai puțin plăcut... Poate că era mai bine să rămân departe de familia naturală. Regret momentul în care mi-am dorit să mă întorc la mama!"

Rămânem în spiritul sărbătorilor de iarnă, sub magia ultimelor zile din an și pentru că este o perioadă în care "să fim mai buni" este pe buzele tuturor, noi vă invităm să citiți o poveste aparte, care nu va impresiona printr-un personaj neapărat bun, ce ne uimește prin rezultatele deosebite la învățătură sau prin performanțe greu de egalat. "Să fim mai buni" și să citim cu "ochii din interiorul nostru" povestea unui tânăr pentru care viața nu a fost nici pe departe frumoasă, un tânăr rătăcit, care a ajuns la pasul maturității și care are nevoie de încredere în propriile-i puteri pentru a deveni un adult bun. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița a ales să vă prezinte și poveștile tinerilor care nu excelează prin comportamente frumoase, corecte și bune. Ei au cea mai mare nevoie de susținere, de acceptare și tolerare în societate și îndrumare de către toți cei din jur, pentru că oricine poate deveni un exemplu pozitiv pentru un tânăr descumpănit.

"Am avut un trecut așa, mai puțin plăcut...". Astfel își începe povestea Andrei, în vârstă de 18 ani. A ajuns în sistemul de protecție specială la 2 ani și 7 luni, când părinții nu s-au mai înțeles. Povestește că, pe fondul consumului de alcool, părinții s-au despărțit, iar el a fost abandonat: "Tata e un bețiv, iar mama nu este deloc o femeie cum trebuie!", afirmă băiatul dezamăgit. Este al 5-lea copil, din 12 frați.

La un moment dat, mama a cerut reintegrarea și a făcut tot posibilul să își îmbunătățească condițiile de locuit, astfel încât băiatul să revină acasă. La ceva timp de la reintegrare, după finalizarea procedurii de monitorizare, Andrei a început să simtă nenumărate lipsuri. Nici la școală nu a mai mers. "Eram ok înainte, mă țineam de școală, nu făceam probleme. După ce am ajuns la mama s-a stricat tot. Acolo am început și să beau. Nu mai aveam cu ce să ajung la școală, trebuia să fac naveta 30 km. Nu aveam bani, mama nu mai muncea... Și acum trăiește din fiare vechi.". A fost momentul în care foamea l-a împins să fure. A intrat în anturaje nepotrivite și neregulile din viața lui au continuat, de multe ori peste limitele legale: "Am făcut prostii din cauza anturajului, sunt conștient de acest lucru, dar... nu pot lăsa totul în urmă...".

A ajuns, din nou, în sistemul de protecție, însă, era deja obișnuit cu o libertate mult prea mare pentru un adolescent. A început să fugă din casa de tip familial în care era găzduit, din cadrul unui O.N.G., și spune că a făcut-o din dragoste, pentru că de fiecare dată fugea cu iubita sa. Tânăra a început să aibă pretenții materiale, iar Andrei a furat, din nou...

A ajuns în Complexul de Servicii Sociale Târgoviște "Floare de Colț" Târgoviște, s-a despărțit de iubita sa și are planuri să își trăiască viața peste hotare. A împlinit 18 ani și își așteaptă sentința judecătorească pentru a părăsi sistemul de protecție. Nu este mândru de ceea ce a făcut și speră să trăiască diferit. "Mi s-a părut cool la acel moment, acum nu mi se mai pare. Acum aștept să văd cum voi răspunde pentru ce am făcut.".

Visează să ajungă în Germania, pentru a lucra ca electronist, specializare pe care a urmat-o și la școală: "Îmi place să muncesc și am muncit mult până acum. Am lucrat și în construcții și în comerț, nu fug de muncă.".

Surprinzător, în contradicție cu trecutul său, de câteva luni este voluntar la o asociație dedicată micuților cu autism: "Sunt agent voluntar pentru copiii cu autism, la Asociația Terapii miraculoase, speranțe pentru viitor, din Ploiești. Mergem pe stradă și vorbim cu oamenii. Ei donează 5-10 lei. Câteodată se întâmplă să doneze și 50 și 100 lei, dar rar. Tai chitanțe pentru toți banii primiți și îi dau la asociație.". Vorbește zâmbind despre această activitate, mai ales după ce i-a cunoscut pe micuții pe care încearcă să-i ajute: "Copiii cu autism mi se par foarte deștepți. Așa cum sunt ei, sunt foarte creativi.".

De la extaz la agonie, viața lui Andrei este haotică, mai ales atunci când consumă alcool. Spune că regretă momentul în care și-a dorit să revină în familie și consideră că pentru unii copii este mai bine să trăiască departe de părinții biologici.

De la prima discuție cu el, este vizibilă maturitatea tânărului, care a fost nevoit să crească mult prea repede. Vorbește frumos, cu diplomație și afișează o calmitate care nu ar indica nicio clipă agresivitatea ce-l caracterizează în diferite situații. Noi considerăm că greșelile pe care le-a făcut nu au fost pentru că are un fond rău, ci poate din cauza neglijenței adulților care ar fi trebuit să îi asigure o copilărie cel puțin liniștită. Traumele trăite și-au pus amprenta asupra lui Andrei, iar el conștientizează acest lucru și promite că va încerca să fie un adult mai bun decât sunt părinții lui.

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița îl va susține în continuare pe Andrei în drumul său, atât cât va dori să ne țină aproape. Avem încredere că adolescentul nostru va reuși să devină un om de bine. Și-a luat multe lecții, unele prea dure pentru vârsta sa încă fragedă, iar experiențele trăite nu-i vor permite să repete greșelile trecutului.

Mult succes, Andrei! Noi știm că ai un suflet bun!

Click pentru download comunicat

Dizabilitatea nu înseamnă o viață anormală, singurătate sau respingere, dizabilitatea înseamnă o viață adaptată, socializare, prietenie, distracție și chiar o mai mare putere de empatie față de cei din jur, înseamnă răbdare și toleranță!

Din păcate, dizabilitățile nu sunt doar înnăscute, ci și dobândite pe parcursul vieții, în urma unor situații mai puțin fericite, astfel că și cei fără probleme fizice sau mintale trebuie să se adapteze să trăiască alături de cei care au nevoie de sprijin. Toleranța este cuvântul cheie în relațiile dintre oamenii din toate categoriile, iar persoanele cu dizabilități au nevoie de integrarea în colectivitate mai mult decât orice fel de tratament! 

În data de 3 decembrie, de Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, marcăm o zi specială, dedicată oamenilor speciali din viața noastră, din vecinătate sau, pur și simplu, din societatea în care trăim. Conform statisticilor, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, în luna noiembrie 2020, erau înregistrați 17880 de adulți cu dizabilități și 1629 copii cu dizabilități, iar în noiembrie 2021, sunt înregistrați 18248 adulți cu dizabilități și 1707 copii cu dizabilități. Numărul persoanelor cu dizabilități neinstituționalizate este în continuă creștere și datorită modificărilor legislative privind condițiile de încadrare în grad de handicap, la care s-au adăugat și alte afecțiuni considerate dizabilități. În prezent, în centrele rezidențiale din subordinea instituției sunt găzduiți și îngrijiți 256 de adulți cu dizabilități și 70 de copii cu dizabilități.

Persoanele cu dizabilități au nevoie de tot sprijinul și înțelegerea celor din jur și nu trebuie să uităm că pot fi la fel de activi și eficienți ca cei fără dizabilități. Este firesc, uman și moral să le acordăm șansa de a ne fi colegi de școală sau de serviciu, prieteni și chiar familie! Mai mult decât atât, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița atrage atenția că singura dizabilitate a oamenilor este reprezentată de incapacitatea de a simți iubire față de semeni!

Click pentru download comunicat

Roberta și Rebeca, două nume puternice în spatele cărora se ascund două întruchipări ale gingășiei! Cele două surori sunt imaginea perfectă a veseliei, a inocenței, a copilăriei! Aduc bucurie celor din jur, oriunde s-ar afla și pare imposibil ca oricine le cunoaște să nu le îndrăgească.

Micuțele au crescut alături de mama lor până când aceasta s-a aflat în imposibilitatea de a le îngriji în condiții optime. A venit cu inima deschisă către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița solicitând ajutor, întrucât urma să plece la muncă în străinătate pentru a strânge banii necesari creșterii gemenelor. A ținut permanent legătura cu micuțele aflate în grija unui asistent maternal profesionist, pentru că la momentul plecării mamei și bunica era la muncă tot peste hotare. La întoarcerea în țară, mămica a revenit la noi pentru reintegrarea fetițelor. Avea un loc de muncă stabil și o locuință cu chirie unde putea trăi în siguranță alături de copile. Nu a apucat să finalizeze documentele, pierzându-și viața într-un accident rutier. ”Mami s-a transformat într-o steluță... Este acolo sus și se uită mereu la noi. Chiar dacă suntem triste pentru că nu o mai vedem pe mami, ne bucurăm că îi avem pe mamaie și pe tataie.”, spun micuțele cu ochii înlăcrimați și în același timp cu zâmbete duioase pe chipurile atât de senine.

Bunicii materni i-au luat locul mamei și au păstrat legătura cu micuțele, dorind să le ia în grijă prin obținerea tutelei. Procedura este de durată, însă, între timp, steluța pe care plutește mamica fetelor a strălucit mai puternic și i-a îndrumat pe oamenii cu suflet către gemenele Roberta și Rebeca. Povestea lor a ajuns la echipa Visuri la cheie și, ca prin minune, viața micuțelor s-a schimbat în doar câteva zile.

Asemenea finalurilor fericite din basmele cu prințese, Roberta și Rebeca, în vârstă de 7 ani, au revenit în familia naturală, în grija bunicilor, într-o casă nouă, amenajată special pentru ele, în localitatea dâmbovițeană Mija. Bucuria a fost de nedescris, mai ales când au pășit în propria lor cameră, ”o cameră de prințese”. ”Nu vreau să mai plec niciodată de aici... Nici eu!”, au spus entuziasmate gemenele.

Iubirea lor una față de cealaltă este nemărginită și extrem de sinceră: ”Într-o noapte am avut un coșmar și în acel vis urât sora mea nu era lângă mine. M-am speriat foarte tare pentru că era prima dată în care Rebeca nu era lângă mine și mi s-a făcut foarte dor de ea. M-am trezit plângând și am văzut-o pe sora mea lângă mine și am îmbrățișat-o tare. De atunci îmi este dor mereu de sora mea!” a povestit Roberta foarte serioasă. ”O iubesc foarte mult pe Roberta, cel mai mult. Este sora mea!”, a completat Rebeca.

Cele două gemene sunt cu adevărat deosebite, două mici prințese, frumoase, istețe, iubărețe și foarte jucăușe! Sunt ca o explozie de energie și luminează încăperea în care se află cu zâmbetele lor sincere și cu privirile pline de speranță.

Nu avem cuvinte de mulțumire pentru cei care au făcut posibilă împlinirea basmului pentru cele două fetițe! Noi rămânem alături de ele și le dorim o viață liniștită, cu bucurii la tot pasul. Au toate atuurile pentru a reuși pe viitor în tot ce își vor propune. Sunt împreună, sunt iubite și sunt vegheate de sus de steluța lor norocoasă!

Click pentru download comunicat

De la cuvinte urâte, jigniri și țipete până la o palmă, o îmbrâncire și apoi loviri repetate nu este decât un pas extrem de mic, dar făcut rapid. Astfel de comportamente ale agresorilor NU sunt normale și NU trebuie tolerate deloc! Femeile care sunt victime ale violenței domestice trebuie să găsească puterea de a ieși din situația dură în care se află și să aibă curajul să ceară ajutor.

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița poate fi soluția pentru femeile singure pe lume sau cu copii, victime ale violenței domestice, pentru o nouă viață, fără niciun fel de agresivitate! În data de 25 noiembrie spunem mai ferm și mai tare NU violenței domestice și marcăm Ziua Mondială pentru Eliminarea Violenței asupra Femeii prin informarea victimelor cu privire la ajutorul pe care îl pot primi, constând în găzduire, consiliere psihologică și consiliere vocațională. Totodată, se dă startul campaniei celor ”16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen”, care va dura până în data de 10 decembrie și are ca scop eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor.

În cadrul instituției funcționează un centru de recuperare pentru victimele violenței domestice, mame și copii, care în anul 2021 a oferit servicii de găzduire și consiliere pentru 12 femei abuzate, care au decis să înceapă o nouă viață împreună cu copiii, departe de abuzatori.

Pentru a veni în sprijinul victimelor violenței domestice, pe lângă serviciile oferite prin compartimentele de specialitate, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița derulează, în calitatate de partener, proiectul ”VENUS - Împreună pentru o viață în siguranță!”, privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. În cadrul acestui proiect, în județul Dâmbovița, a fost creată o “Locuință protejată“ cu o capacitate de 6 locuri, precum și servicii integrate complementare de Grupuri de suport și Cabinet de consiliere vocațională pentru victimele violenței domestice. Începând cu data de 4 martie 2020, "Locuința protejată", Grupul de suport și Cabinetul de consiliere vocațională au devenit operaționale, iar identificarea și selecția persoanelor, victime ale violenței domestice adulte, care pot beneficia de serviciile create prin proiect se realizează periodic, pe toată perioada de implementare a proiectului. Până în prezent, 9 persoane victime ale violenței domestice au beneficiat de serviciile Locuinței protejate, 42 persoane victime ale violenței domestice au beneficiat de serviciile Grupului de suport, iar în cadrul Cabinetului de consiliere vocațională au fost furnizate servicii specializate pentru 37 persoane victime ale violenței domestice.

De asemenea, femeile abuzate sunt consiliate și orientate către serviciile sociale dedicate lor de către specialiștii care răspund la Telefonul Copilului (0245-983), din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița.

Din păcate, nu toate femeile abuzate au curajul de a semnala agresiunile la care sunt supuse fie pentru că nu știu că pot primi ajutor de specialitate, fie pentru că se feresc de criticile societății, fie pentru că se tem de agresor. Facem apel către persoanele aflate în astfel de situații să își înfrângă orice teamă și să apeleze la ajutor de specialitate. Suntem aici permanent pentru a-i sprijini pe cei aflați în nevoie! Femeile abuzate nu vor fi criticate, nu vor fi etichetate, ci ajutate să trăiască normal, fără cuvinte dure, fără lovituri fizice, psihice sau emoționale!

Totodată, facem apel către persoanele aflate în jurul femeilor, victime ale violenței domestice, să nu închidă ochii la agresiunile despre care știu sau la care sunt martori! Oricine poate schimba viața unei femei abuzate printr-un simplu sfat, ori printr-un apel la 112 sau la (0245)983!

Click pentru download comunicat

Deea are 16 ani și este o adolescentă cu totul specială, care pare că învinge orice problemă cu privirea ei extrem de puternică! Ochii ei căprui, cu care stabilește perfect contactul vizual cu cei din jur, sunt de fapt un ”scut” sub care se ascunde o mare timiditate. La prima vedere nu vedem o tânără sfioasă, ci o luptătoare și nu ne înșelăm deloc. Adolescenta luptă cu propriile limite încă de la naștere, iar lupta continuă, zi de zi, cu neîncrederea în cei din jur, cu orientarea în spațiu, cu elementele de noutate și cu sunetele puternice.

Deea este elevă la Liceul Tehnologic ”Dr. C. Angelescu” din Găești și face naveta zilnic aproximativ 20 km între casă și școală. Nu pare un caz deosebit, ci se aseamănă cu multe alte cazuri ale copiilor de vârsta ei, însă diferența o face un aspect cu totul special, Deea având o tulburare din spectrul autist. Fiecare început este dificil pentru ea: ”A fost greu la început, la liceu, dar acum e bine. Mi-a fost teamă de acest nou început, de oameni... Acum este ok! M-am obișnuit cu profesorii, cu colegii, mi-am făcut prietene, cu care mă înțeleg bine.”.

A fost însoțită permanent de mami, doar în clasele primare. Terapia și grija familiei au ajutat-o foarte mult pe Deea și acum reușește să se descurce singură, fără a avea pe cineva aproape clipă de clipă. Dacă are momente de blocaj, iese din impas cu ajutorul telefonului mobil pe care accesează hărțile pentru a se orienta în spațiu. Cea mai mare problemă pentru Deea o reprezintă țipetele celor din jur, care o afectează în mod direct, ea fiind foarte emotivă: ”Când cineva țipă la mine mă apucă tremuratul și apoi plâng.”.

Adolescenta are o personalitate puternică și preferă să fie menținută linștea în preajma ei, spune mama fetei: ”E un copil cuminte, iubitor, dar are și momente când se supără, când ne contrazicem. Ar vrea să nu se enerveze, să nu o supere nimeni, să fie cumva lăsată în lumea ei.”. Este vorba despre lumea ideală pe care o preferă Deea, fără răutate, fără țipete, o lume plină de încredere, lumea frumoasă în care trăiește. În ciuda faptului că sunetele puternice o îngrozesc, tot sunetele o și liniștesc. ”Cel mai mult îmi place muzica, mă liniștește! Câteodată cânt singură, să nu mă audă nimeni pentru că mă simt rușinată.”.

Mai are de luptat în acest război cu autismul, pentru a-și înfrânge toate temerile, dar evoluția copilei până la acest moment este uimitoare! Când era bebeluș a avut câteva întârzieri, așa cum le numeau medicii în acele momente. Deea a mers pentru prima dată în picioare la vârsta de 2 ani și jumătate, iar cuvântul ”mama” l-a rostit, pentru prima dată, după vârsta de 6 ani. Investigațiile amănunțite au fost demarate după ce micuța a împlinit 4 ani, iar diagnosticul târziu a cutremurat întreaga familie. Tulburare din spectrul autist a fost diagnosticul pus abia la 12 ani. ”Mi-am pus mereu întrebări... Nu răspundea când o strigam, nu mergea, nu vorbea, dar dacă îi ceream să îmi dea o jucărie știa despre ce este vorba. Când a spus <<mama>> nu-mi venea să cred, a fost o bucurie de nedescris!”, povestește mama fetei. Au urmat terapiile de specialitate, continuate permanent de părinți, dar și de sora mai mare a Deei, care a decis să urmeze studiile în logopedie pentru a o ajuta. ”Nu e doar sora mea, ci și cea mai bună prietenă! Îmi este sprijin, am cea mai mare încredere în ea!”, afirmă hotărâtă și zâmbind Deea.

Acum face terapie de specialitate în cadrul Centrului de recuperare, socializare, consiliere a copilului cu dizabilități, din cadrul Complexului de Servicii Sociale Târgoviște ”Casa Soarelui”, aflat în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, pentru a reuși să socializeze mai ușor cu cei din jur. Este neîncrezătoare în ceea ce privește oamenii, în general, simțindu-se în siguranță doar în sânul familiei: ”mă simt în siguranță pentru că am încredere!”. Deși face parte dintr-un colectiv prietenos la școală, Deea preferă să fie retrasă, fiindu-i teamă ca cei din jur să nu îi facă rău: ”Și prietenii te pot trăda!”. Chiar și cele mai bune rezultate la învățătură le-a obținut când a urmat cursurile on-line, aflându-se în zona ei de confort, acasă, singură în fața ecranului prin intermediul căruia a participat la cursurile școlare.

Se teme să își facă planuri de viitor, se teme și de studiile superioare care i se par foarte grele la acest moment. Noi avem mare încredere în Deea și știm că, pas cu pas, își va învinge tot mai multe temeri și va evolua și mai mult. Familia îi este alături, specialiștii noștri îi sunt alături! Abia așteptăm momentul în care va reuși să vorbească în public.

Deea este exemplul perfect de încredere, de gândire pozitivă și de efort comun pentru toți cei care au copii, rude sau prieteni cu autism! Recuperarea este posibilă, aproape în totalitate, dar drumul nu este deloc ușor! Este plin de bariere, care pot fi depășite doar cu foarte multă răbdare, iubire și atenție, împletite armonios cu terapiile de specialitate.

Vă rugăm să credeți și să luptați! Noi luptăm alături de dumneavoastră!

Fiecare dintre noi poate contribui la recuperarea copiilor cu autism, prin acceptarea lor, prin toleranță, prin sprijinul pe care îl putem oferi, prin integrarea lor în colectivitățile de orice fel! Cu toții îi putem ajuta, cu toții suntem responsabili pentru o societate mai bună!