Accesibilitate

Marire font / Micsorare font

Contact

STRATEGIE 2021 - 2027

STRATEGIE 2014 - 2020

Regulament

REGULAMENTE DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE SERVICII SOCIALE

Procedura operationala atestare AMP

declaratii de avere

Program de audiente

- înscrierea la audienţe se face la Serviciul managementul calității serviciilor sociale, monitorizare și relații publice
- audienţele la conducerea Direcţiei Generale de Asistenţa Sociala si Protecţia Copilului Dambovita au loc conform programului:


Director general
jr. Ionela Sandu

joi,
ora 13.00

Program

• Aparat propriu:

-  luni, marti, miercuri, joi - 8,00 - 16,30
-  vineri - 8,00 – 14,00

• Centrul de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat – Telefonul copilului

- program permanent – tel. 0245983

RAPOARTE DE ACTIVITATE

Protectia datelor cu caracter personal

A intrat în vigoare Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. În acest sens instituția noastră pune la dispoziția beneficiarilor următoarele formulare / documente:
- Nota de informare cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal
- Regulament 2016/679/UE privind protecția datelor cu caracter personal

Responsabil pentru protecția datelor in cadrul D.G.A.S.P.C. Dâmbovița (conform Regulamentului 2016/679/UE) este doamna Pantea Georgeta - inspector în cadrul Biroului strategii, programe, proiecte
tel. 0245611915,
e-mail [email protected]

RAPOARTE SOLUTIONARE PETITII

 

ALTE INFORMATII

Comunicate de presa

15 mai - Ziua Internațională a Familiei
15.05.2022

Click pentru download comunicat

Povestea FAMILIEI, indiferent de felul în care este formată!

15 mai - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FAMILIEI

”Familia reprezintă locul în care toate rănile se vindecă!”

Familia reprezintă un întreg format din suflete care bat la unison, unul pentru celălalt! Familie nu înseamnă doar mamă, tată și copiii naturali, ci poate fi definită prin afecțiunea primită de la alte persoane, de la părinții adoptivi sau ”părinții” care îi cresc pe copii, fie că vorbim despre rude sau alte persoane, ce au inima suficient de mare pentru a oferi iubire celor care au cu adevărat nevoie! Familie înseamnă și frați uniți nu prin legătură de sânge, ci printr-o conjuctură comună, ori prin norocul de a ajunge împreună în casa celor care își deschid ușile și brațele pentru micuții care nu pot crește alături de părinții naturali.

Anul acesta, marcăm Ziua Internațională a Familiei printr-o poveste de suflet, ce se desfășoară în satul dâmbovițean Râncaciov. Aici locuiește doamna Nicoleta Olteanu, mamă a patru fete și care, în anul 2012, a decis că este loc suficient în casa dumneaei și pentru alți copii. Astfel că, a devenit asistent maternal profesionist și a fost susținută în acest sens și de soț și de cele patru fiice. ”Mi-am dorit să fiu mai mult acasă, alături de fetele mele, și am considerat că avem casa destul de mare și au loc și alți copii. Eu am fost singură la părinți și mi-am dorit ca eu să am mai mulți copii.”.

Unitatea familiei este foarte importantă pentru doamna Nicoleta. A menținut legătura cu toți copiii pe care i-a îngrijit. Mai mult decât atât, este o femeie norocoasă pentru că este strigată ”mamă” de mai mulți copii: ”Mi se pare ceva firesc, dacă ei simt să-mi spună așa, eu sunt tare bucuroasă.”

”Familia înseamnă bucurie, pentru mine. Bucuria mea este să îi văd pe ei că au parte de realizări. Mă bucur pentru fiecare dintre ei, îi încurajez și îi susțin necondiționat.”, spune emoționată doamna Nicoleta.

În prezent, are patru tineri în plasament. Andreea este de 10 de ani în familia Olteanu și spune că aici sunt părinții ei. ”Pentru mine familia înseamnă fericire, bucurie, dragoste, tot!” (Andreea, 20 ani).

Alexandru, Georgiana și Alexandra sunt parte din familia Olteanu, de doar o lună. O situație neprevăzută a făcut ca cei trei tineri să nu poată rămâne în familia în care au crescut, însă au norocul să cunoască o altă familie frumoasă, ce le va fi sprijin atât cât vor avea nevoie și cât vor dori să rămână aproape.

”Familia, pentru mine, constă în susținere reciprocă, în iubire și să fii acolo pentru cel care are nevoie fără a fi ierarhia de genul esti copil, ești mai mic, ești cumva supusul meu. Trebuie să fie liniște și echilibru.” (Alexandru, 18 ani). Chiar dacă au intervenit schimbări în viața lui Alexandru, acesta știe sigur că va obține permisul de conducere și că își dorește să lucreze în domeniul managementului:”Consider că știu să comunic cu oamenii și să-i înțeleg. Cred că pot coordona o echipă și am făcut-o de câte ori am avut ocazia să lucrez alături de colegi.”.

Georgiana are 18 ani, are rezultate foarte bune la învățătură și este extrem de ambițioasă: ”Sunt undeva între drept, bussines și relații internaționale. Cred că mă voi axa totuși pe bussines, pentru că vreau să îmi depășesc limitele, mai ales limitele impuse de societate, pentru un copil în plasament. Vreau să arăt că se poate și că toți avem dreptul la respect și că avem șanse egale la viață!”. Deși Georgiana a schimbat familia de curând, ideea de unitate îi este bine întipărită în minte și în suflet ”Deși acum o lună toate concepțiile noastre s-au prăbușt, am venit aici, unde ușor, ușor ne vindecăm rănile. Pentru mine, familia e un loc în care oamenii diferiți devin unul, în momentul în care sunt toți, un întreg! Mama și tata sunt oamenii care sunt acolo pentru tine!”.

Alexandra este student și a ales să urmeze domeniul asistenței sociale, în București. Și pentru ”Familia reprezintă pentru mine locul în care toate rănile se vindecă, reprezintă liniștea de care sufletul are nevoie pentru a se hrăni și pentru a înflori frumos.” (Alexandra, 21 ani).

Cei trei tineri au fost primiți cu mult drag și optimism în familia Olteanu, ba chiar sunt admirați pentru educația de care dau dovadă în fiecare moment și pentru caracterul frumos pe care și l-au format alături de primii părinți pe care i-au cunoscut.

Doamna Nicoleta are doar cuvinte de laudă la adresa lor:”Alexandru este un băiat extrem de respectuos, deosebit, mai ceva decât o fată! Are el ceva al lui, special. Cum se spune, ce e al lui e pus deoparte! Andreea este mână mea dreaptă, este sprijinul meu. Este harnică, ascultătoare, cuminte și foarte sensibilă. Georgiana este deșteaptă și drăguță foc! Pe Alexandra nu am cunoscut-o foarte bine, dar mi-am dat seama de prima dată când am văzut-o că este foarte inteligentă, matură, știe ce vrea și ce își dorește să facă. Pentru ei trei ce a fost, a fost, dar trecutul lor a fost frumos, se vede în educația lor, în comportamentul lor.”

Așa cum am menționat la începutul poveștii, doamna Nicoleta a fost susținută de soțul său atunci când a decis să devină asistent maternal profesionist, pentru că o familie extinsă i-a bucurat sufletul și dumnealui: ”Familia înseamnă sprijin, să ai pe cine să te bazezi atunci când este greu și cu cine să te bucuri atunci când este bine.”.

15 mai este ziua în care putem mulțumi pentru că îi avem pe cei dragi aproape, indiferent că sunt rude de sânge sau nu! Deși se spune că familia nu ne-o alegem, avem alternativa de a ne întemeia propria familie, alături de oamenii cu care rezonăm.

La mulți ani tuturor familiilor!


Povestea lui H... Tânărul care a fost victimă a bullying-ului doar pentru că nu a avut părinții aproape
18.04.2022

Click pentru download comunicat

”Mi-am dat seama că nu este important ce cred oamenii despre mine. Eu sunt cine sunt și cine vrea să-mi fie prieten, mă acceptă așa cum sunt. Încerc să fiu un eu mai bun!”

O nuanță deosebită de albastru îi colorează ochii, iar privirea pătrunzătoare și extrem de hotărâtă ascunde, de fapt, o timiditate și o sensibilitate aparte și, la cealaltă extremă, o furie greu de stăpânit. Este o persoană greu de ”citit”, o personalitate puternică și șarmantă, încă de la prima vedere. Îi vom spune H, inițiala unuia dintre prenumele sale. Este un tânăr de 19 ani, a cărui viață nu a fost deloc ușoară. Bunica este mama sa și, totodată, cea mai importantă persoană din viața sa: ”Mamă este cine te crește, nu cine te naște. Ea este totul! Totul până la ea! Dacă se întâmplă ceva cu ea sau dacă cineva zice ceva de ea, nu mai contează nimic...”. Despre mama sa nu știe prea multe, ”este plecată” și așa a fost mereu. Sunt patru frați, care nu au trăit niciodată împreună cu mama, ca o familie. Cel mai mare a fost adoptat în Statele Unite ale Americii, un alt frate este la tatăl lui, despre sora mai mică nu știe nimic și nu a reușit să o identifice până acum, iar el a avut norocul să rămână alături de bunica sa, care l-a luat în plasament.

Tatăl lui H este turc, probabil de aici și farmecul cu iz oriental al tânărului. Despre mama sa nu vrea să vorbească prea mult. A văzut-o prima dată la 13 ani: ”Când a intrat în clasă nici nu a știut cine sunt.”. Nu a întrebat-o niciodată de ce a ales să stea departe de el și de frații lui și nici nu mai este interesat să afle motivul. ”De fiecare dată când am încercat să vorbesc îmi spunea că nu înțeleg eu, că sunt prea mic. Habar nu are câte am înțeles încă de când eram mic... Nu mai contează!”.

H este un tânăr impulsiv, care nu de puține ori și-a rezolvat problemele cu pumnul. Spune că este genul de persoană care nu tace niciodată, mai ales atunci când consideră că are dreptate. Deși știe să comunice foarte bine cu cei din jur, consideră că nu se poate discuta chiar cu orice persoană, întrucât unii nu vor să comunice sau să rezolve o problemă prin discuții. Altercațiile copilărești au continuat și în perioada adolescenței, însă, când și-a dat seama că aceste situații, în care este pusă în pericol chiar propria persoană, îi fac rău bunicii a decis să schimbe ceva la el, să încerce să fie un pic mai temperat: ”Când eram mai mic eram mai terorist așa și o supăram destul de des. Când a făcut al treilea preinfarct mi-am dat seama că îi fac rău și m-am potolit. Încerc să fiu un eu mai bun, în primul rând pentru ea!”.

Adolescentul are un suflet tare bun și este atent la oamenii din jur, chiar dacă a trăit mai multe experiențe neplăcute până acum. În copilărie a suferit din cauza lipsei părinților din viața lui: ”La școală întrebau mereu colegii <<Dar de ce vine mereu bunica ta? Dar unde este mama/tata?>>. Până a venit momentul în care efectiv nu mai suportam întrebările de genul acesta. Totul pleacă de acasă, de la educația pe care le-o dau părinții...”. Spune că furia sa este generată de bullying-ul cu care s-a confruntat în copilărie: ”Îmi spuneau mereu că sunt orfan, că eu nu am părinți... Nu a fost ușor. M-am simțit prost mult timp, până mi-am dat seama că nu este important ce cred oamenii despre mine. Eu sunt cine sunt și cine vrea să-mi fie prieten mă acceptă așa cum sunt”. Din păcate, H este doar unul dintre copiii traumatizați de societate, fără a avea vreo vină pentru că nu a crescut lângă părinții naturali. Povestea lui poate fi un semnal de alarmă pentru fiecare dintre noi, să nu mai fim atât de băgăcioși în ceea ce privește viața personală a celor din jur. Nu știm povestea din spatele unui chip trist, abătut sau, de ce nu, chiar zâmbăreț. Și în spatele bucuriei poate fi o traumă ascunsă. Atunci când suntem ”agasanți” prin curiozitatea pe care o manifestăm față de aspecte ce ne par normale, îl putem răni, fără intenție, pe celălalt.

Și acasă a fost cumva ”victima” mătușilor sale, parcă geloase pe iubirea pe care bunica i-a oferit-o lui H, crescându-l ca pe propriul copil.

În trecut a jucat și handbal, dar a renunțat la acest sport chiar când a apărut oportunitatea să ajungă la echipa din Ploiești: ”Nu puteam să o las pe mama (bunica). Păi ce făcea singură, stătea numai cu gândul la mine. Aș fi venit acasă doar o dată pe săptămână... Am considerat că e mai bine să-i fiu aproape.”. Tânărul este inteligent, deși nu excelează la școală, pentru că recunoaște că este delăsător. Reține foarte ușor informațiile, iar discuțiile cu el sunt extrem de interesante. S-a maturizat mult prea devreme și vorbește ”ca un om mare”, cu o vastă experiență de viață. Este și foarte muncitor. Deja de ani de zile muncește pentru a-și câștiga banii de buzunar, încercând să nu pună povara financiară tot pe umerii bunicii, chiar dacă aceasta i-a oferit mereu tot ce a avut nevoie. Este demn de lăudat faptul că a muncit pentru a-și câștiga banii cu care și-a plătit școala de șoferi! Urmează examenul, pe care îl așteaptă nerăbdător.

Când va fi un bărbat total independent, spune că va vizita mai multe țări și va încerca să își găsească și tatăl, în Turcia. Nu știe exact unde îl va duce viața, dar știe că va munci pentru a obține ceea ce își dorește și pentru a o susține pe mama sa (bunica). Deja rolurile se inversează, iar H va fi cel care va avea grijă de cea care l-a crescut și care i-a oferit toată iubirea și atenția.

Îl felicităm pentru maturitatea cu care tratează viața și pentru felul în care a acceptat că stă doar în puterea lui să reușească ceea ce își propune. Este puternic, este inteligent și este bun, astfel că noi credem că are toate șansele să reușească. Mai trebuie puțină ambiție pentru partea de formare/învățare, iar ”rețeta” este completă!


Precizări referitoare la prelungirea valabilităţii certificatelor de încadrare în grad de handicap
01.04.2022

Click pentru download comunicat

CERTIFICATELE DE ÎNCADRARE ÎN GRAD DE HANDICAP AU VALABILITATE ÎNCĂ 90 DE ZILE DE LA RIDICAREA STĂRII DE ALERTĂ!

Pentru a veni în sprijinul populaţiei deţinătoare de certificate de încadrare în grad de dizabilitate, facem precizarea că valabilitatea acestora este prelungită pe o perioadă de 90 de zile de la ridicarea stării de alertă, conform prevederilor art. 4, alin. (5), din Legea 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19: art. 4, alin. (5) "Valabilitatea documentelor eliberate de instituţiile şi autorităţile publice, precum şi de entităţile private autorizate conform legii se menţine pe toată perioada stării de alertă, precum şi pentru o perioadă de 90 de zile de la încetarea acestei stări."

Înregistrearea unei cereri, însoțită de documentele necesare completării dosarului, pentru o nouă evaluare reprezintă "excepţia" de la regula stabilită prin actul normativ. Menţinerea valabilităţii certificatelor de încadrare în grad de handicap pentru o perioadă de până la 90 de zile de la încetarea stării de alertă nu este condiţionată de data la care acestea au expirat (în timpul sau în afara stării de alertă).

Astfel că, toţi dâmboviţenii, care au certificatele de handicap expirate din perioada stării de alertă sau imediat după ridicarea acesteia, trebuie să ştie că aceste documente sunt valabile până în data de 6 iunie 2022.

De asemenea, vă reamintim că documentele pentru evaluarea/reevaluarea dosarelor de încadrare în grad de handicap se depun cu 60 de zile înainte de expirarea celor 90 de zile ulterioare stării de alertă.


15.03.2022 - ZIUA MONDIALĂ A ASISTENŢEI SOCIALE
15.03.2022

Click pentru download comunicat

În a treia zi de marţi a lunii martie este marcată anual Ziua Mondială a Asistenţei Sociale! Astăzi ne îndreptăm atenţia, mai mult ca oricând, către cei care îi înţeleg cel mai bine pe semenii mai trişti decât noi, pe cei care provin din familii destrămate, defavorizate, pe micuţii care nu au părinţii alături, pe bunicii singuri pe lume, pe cei cu dizabilităţi care depind de cei din jur sau pe victimele violenţei domestice. De asemenea, îi înţeleg şi pe cei care îşi dedică viaţa pentru a-i îngriji pe cei neputincioşi. Ei sunt asistenţii sociali, specialiştii care găsesc cele mai bune variante de ajutor pentru cei mai puţin norocoşi şi care îi sprijină zi de zi, prin activitatea desfăşurată.

Astăzi, mai mult ca oricând, mulţumim personalului care lucrează în domeniul asistenţei sociale, fie că sunt angajaţi în centrele rezidenţiale sau de recuperare, fie în aparatul propriu al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa! Le mulţumim pentru că şi-au extins familia, "adoptând" aceste suflete de care au grijă zilnic şi pentru că găsesc mereu puterea să le zâmbească celor chinuiţi de soartă. Le asigură tot ce au nevoie celor imobilizaţi la pat, îi ajută pe cei cu deficienţe fizice sau psihice să progreseze în recuperare, ţin loc de mamă şi de tată copiilor fără părinţi, ţin locul copiilor şi nepoţilor pentru bunicii cu ochii trişti. Chiar dacă sunt angajaţi, ei lucrează cu sufletul!

Nu trebuie să uităm că de aceşti oameni depinde soarta multor copii fără părinţi sau abandonaţi, a multor bunici care nu mai au pe nimeni sau care au fost uitaţi de cei dragi, au în grijă persoane mai mici sau mai mari, care au deficienţe şi nu se pot descurca singure.

Aceşti semeni au permanent nevoie de noi, iar noi vom fi mereu alături de ei, încercând să le facem existenţa mai uşoară şi, de ce nu, plăcută sau chiar fericită!


Povestea Anei, fata pentru care o traumă s-a transformat într-o minune...
01.03.2022

Click pentru download comunicat

Povestea Anei, fata pentru care o traumă s-a transformat într-o minune...

”Viaţa mea a început intens de la 9 ani...”

La începutul lunii martie, perioadă dedicată doamnelor şi domnişoarelor, dar şi mămicilor, am decis să vă spunem povestea Anei, fata pentru care o traumă adolescentină s-a transformat într-o adevărată minune. Acum este elevă în clasa a XII-a, viitor bucătar chef, mămică devotată şi sprijin necondiţionat pentru fraţii săi mai mici.

Ana-Maria are 19 ani şi spune că viaţa ei a început la vârsta de 9 ani, când a resimţit greutatea existenţei, imediat după ce părinţii s-au despărţit. Mama a decis să înceapă o nouă viaţă în străinătate, departe de cei trei copii şi de fostul soţ, iar tatăl a ajuns în închisoare. Ana şi cei doi fraţi au fost o perioadă în grija unei mătuşi, iar apoi au ajuns la un asistent maternal profesionist. A păstrat legătura cu ambii părinţi, însă mama a decedat. Tot de la 9 ani a mers şi la şcoală, pentru că în familia naturală nu a avut această posibilitate.

Încă de mică, Ana a avut grijă de fraţii mai mici şi lucrurile au mers bine în familia asistentei maternale până când adolescenta s-a îndrăgostit pentru prima dată. Era în clasa a IX-a şi  a intrat într-un anturaj nepotrivit. Flirturile cu băieţii o ţineau departe de sala de curs, Ana a devenit neascultătoare faţă de adulţii din jur şi destul de rebelă. "Nu prea înţelegeam care e treaba cu băieţii, dar făceam şi eu ca celelalte fete, deşi ştiam că nu e neapărat bine... Mama (asistenta maternală) îmi spunea mereu că nu e bine, dar în mintea mea era cu totul altceva. Şi fetele îmi băgau tot felul de chestii în cap şi atunci mi se păreau în regulă...", spune tânăra jenată de felul în care gândea la acel moment. "Aveam un comportament urât rău de tot...".

Într-o seară, o ieşire în oraş cu prietena ei i-a schimbat viaţa. Adolescentele au ieşit cu alţi băieţi şi au ajuns într-un hotel. Ana nu îi cunoştea, dar s-a lăsat convinsă să meargă de către prietena ei. Ajunşi la hotel, adolescenta a rămas fără telefon şi nu a mai fost lăsată să plece câteva zile. Nici nu îşi aminteşte bine ce s-a întâmplat în acele zile "Mi-e greu să-mi amintesc... Mi-au băgat ceva droguri...". A revenit la domiciliul asistentei maternale după aproape o săptămână şi a fost dusă imediat la spital pentru că nu se comporta deloc normal. Acolo s-a confirmat faptul că Ana era sub influenţa drogurilor şi a fost internată din martie până în mai. Episodul traumatizant nu a luat însă sfârşit, întrucât Ana a rămas însărcinată, la doar 15 ani. "Chiar dacă este un copil nedorit, nu vreau să iau o viaţă şi am decis să îl păstrez." îşi aminteşte adolescenta. A avut parte de susţinere necondiţionată şi din partea familiei care a crescut-o, iar tânăra a prins curaj pentru a aduce pe lume bebeluşul.

Pentru toţi cei din jur a fost un şoc, însă şocul s-a transformat într-o minune cu ochi albaştri şi luminoşi. "Am simţit cea mai mare emoţie când l-am ţinut în braţe. El este fericirea mea şi voi fi mereu alături de el.". Atât Ana, cât şi bebeluşul, au rămas în grija asistentului maternal profesionist.

"Ana era o fată timidă şi cuminte. Mereu a fost ascultătoare, m-a ajutat la bucătărie, ne-am ataşat foarte mult una de cealaltă şi o voi susţine în continuare. Anturajul şi vârsta au bulversat-o în acel moment de rătăcire. Nu asculta orice îi spuneam. Era schimbată total, anunţam mereu poliţia când nu ajungea acasă... A fost o perioadă tare grea, dar a trecut...", spune asistenta maternală, doamna Marinela, care are grija de Ana, de fraţii ei şi de micuţul Narcis. "Băiatul este bucuria casei noastre.". Pe lângă aceştia, cei doi soţi mai au un băiat natural şi unul adoptat şi împreună sunt o familie mare şi bine închegată.

Pe lângă şcoală, Ana s-a înscris şi la cursuri de bucătar şi a ajuns să lucreze alături de chef Adrian Hădean, în bucătăria unui restaurant de pe litoral. A obţinut şi diploma de bucătar. Tânăra a gătit de mică pentru fraţii ei şi astfel şi-a descoperit dragostea pentru gătitul tradiţional.

Planurile Anei de viitor sunt măreţe. A avut norocul să găsească un tânăr care să o iubească aşa cum merită şi, ce este cel mai important, care îl iubeşte şi pe micuţul Narcis. Spune că se vor căsători şi se vor muta în propria lor casă, pe care au construit-o şi cu ajutorul doamnei Marinela şi a soţului său. Se visează bucătar într-un restaurant mare şi chiar bucătar chef când va avea experienţa necesară şi spune că va rămâne mereu alături de familie: "O voi ajuta şi eu pe mama şi mama pe mine. Voi fi alături mereu de copilul meu şi de fraţii mei."

În ciuda suferinţei, a greşelilor, a lecţiilor de viaţă, Ana se consideră norocoasă că are asemenea oameni buni în jur şi un băieţel minunat: "Regret doar că nu am avut şi eu o familie normală, că mama şi tata s-au despărţit. Regret şi prieteniile trecute...".


Inapoi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 ... 55 Inainte

Pagina: 3 of 55

 
© 2010 by DGASPCDB | Made by Floppy