Accesibilitate

Marire font / Micsorare font

Contact

  • Tel. Copii - 0245 217686
  • Tel. Copii - 0245 614615
  • Tel. Adulti - 0245 611915
  • Fax. Copii - 0245 614623
  • Email: dgaspcdb@yahoo.com
  • Email: dgaspcdb@gmail.com

STRATEGIE 2021 - 2027

STRATEGIE 2014 - 2020

Regulament

REGULAMENTE DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE SERVICII SOCIALE

Procedura operationala atestare AMP

declaratii de avere

Program de audiente

- înscrierea la audienţe se face la Serviciul managementul calității serviciilor sociale, monitorizare și relații publice
- audienţele la conducerea Direcţiei Generale de Asistenţa Sociala si Protecţia Copilului Dambovita au loc conform programului:


Director general
jr. Ionela Sandu

joi,
ora 13.00

Program

• Aparat propriu:

-  luni, marti, miercuri, joi - 8,00 - 16,30
-  vineri - 8,00 – 14,00

• Centrul de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat – Telefonul copilului

- program permanent – tel. 0245983

RAPOARTE DE ACTIVITATE

Protectia datelor cu caracter personal

A intrat în vigoare Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. În acest sens instituția noastră pune la dispoziția beneficiarilor următoarele formulare / documente:
- Nota de informare cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal
- Regulament 2016/679/UE privind protecția datelor cu caracter personal

Responsabil pentru protecția datelor in cadrul D.G.A.S.P.C. Dâmbovița (conform Regulamentului 2016/679/UE) este doamna Gurgu Cerasela - Șef birou Monitorizare și relații publice,
tel. 0245217686,
e-mail dpodgaspdb@gmail.com

RAPOARTE SOLUTIONARE PETITII

 

ALTE INFORMATII

 
Comunicate de presa

Povestea unei familii împlinite! S-au găsit, s-au ales și se iubesc necondiționat!
18.05.2021

Click pentru download comunicat

Noi sărbătorim familia în fiecare zi, nu doar în data de 15 mai. De aceea am ales să vă povestim o situație mai mult decât fericită, o poveste de iubire necondiționată, care este departe de a fi finalizată!

Doamna Florina și domnul Mihai au avut o căsnicie fericită încă din prima zi. Au trăit momente frumoase împreună, au muncit împreună, au construit împreună, însă nu au putut avea proprii lor copii. Nu au renunțat la ideea de a avea o familie completă nici după ce bărbatul a ajuns într-un scaun cu rotile, la doar 29 de ani, din cauza unei meningite nedescoperită de medicii spanioli și netratată corespunzător. Cei doi soți se aflau în Spania la acel moment, unde munceau. Doamna Florina i-a rămas alături și a devenit cel mai important sprijin. În ciuda problemei de sănătate, domnul Mihai este un luptător, un om extrem de puternic, vesel, plin de optimism și ”cel mai bun din lume”, așa cum spune întreaga familie.

După nenumărate discuții, cei doi soți au decis să adopte un copil. Au venit din Spania, au obținut atestatul și au așteptat nerăbdători momentul în care îl vor întâlni pe prichindelul de 2-4 ani, pe care sperau să îl primească în familia lor. Domnul Mihai se temea că nu vor putea deveni părinți adoptivi din cauza problemei de sănătate, însă, când a aflat că se poate, s-a bucurat enorm. ”Chiar ziceam că trece așa greu timpul până finalizăm procedura de adopție... Eu credeam că mergem, ne alegem și gata!”. Motivul întoarcerii definitive în țară a fost adopția, împlinirea familiei, deși cei doi au o locuință și în Spania. La un moment dat, au fost sunați de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița. Domnul Mihai nu credea că au fost sunați pentru adopție, ci se gândea să le ofere copiilor din sistem câteva cadouri, pentru că se apropiau sărbătorile de iarnă. Cei doi soți au rămas fără cuvinte când au auzit că pot veni la sediul instituției pentru a vedea copiii eligibili pentru adopție. Aici le-au fost prezentați doi frați, Denisa (9 ani) și Alex (8 ani), doi copii frumoși, curioși și temători. ”Aoleu! 2? De 8 și 9 ani? Trebuie să vorbesc cu soțul...”. O simplă discuție a fost de ajuns, iar planurile celor doi soți s-au schimbat pe loc și deși se temeau să adopte doi copii, nu unul, și mai mari decât sperau ei inițial, au acceptat pe loc adopția!

Au mers la asistentul maternal profesionist în grija căruia aflau micuții. Drumul a fost extrem de anevoios, cu zăpadă mare, gheață peste tot, dar viitorii părinți erau mai hotărâți ca niciodată să ajungă la copii. Au mers cu cadouri și au găsit două chipuri blânde, cu privirile inocente și curioase: ”Alex era foarte rece, nu a vrut să vină la noi. Deși el ne-a așteptat mai nerăbdător nu s-a arătat interesat să ne cunoască, deși era mai curios. Denisa era mai blândă, ea a venit către noi.” (doamna Florina).

”Am zis din start că da, fără niciun dubiu! Am zis că acești copii trebuie ajutați și știam că noi trebuie să le fim alături. Ei pe noi ne căutau, noi pe ei îi căutam, de fapt, fără să știm. Ne-am căutat unii pe alții și ne-am găsit!” (domnul Mihai).

Au început întâlnirile și vizitele copiilor la domiciliul celor doi soți: ”Soțul, după ce i-a văzut, parcă avea luna de pe cer. Eu eram mai speriată și spuneam tot timpul că dacă ei nu vor să vină la noi nu îi vom obliga. Îl vedeam pe Alex că era mai reținut...”.

Copiii erau speriați de cuvântul ”adopție”, pe care nu îl înțelegeau. Erau mici, atașați de asistentul maternal profesionist și nu știau ce îi așteaptă. ”Când i-am văzut nu mi s-a părut că o să merg din prima la ei. În prima zi am plâns, voiam înapoi unde am crescut, dar cu timpul, i-am cunoscut pe mami și pe tati și am hotărât să rămân aici!”, povestește Alex serios, dar al cărui zâmbet ascuns se zărește în colțul gurii. ”Când l-am văzut pe tati am zis că nu vreau să am un tată așa, în cărucior, pentru că mă gândeam că ceilalți copii nu vor fi apropiați de mine, că vor fi mai răutăcioși. Dar apoi, când am văzut că este un om foarte bun, nu am mai gândit așa.”, spune Denisa cu lacrimi în ochi, lacrimi care îi năpădesc și pe părinți.

Acum sunt o familie completă, unită, învăluită în iubire! Copiii sunt foarte atașați de părinți, li se fac toate poftele, au tot ce le trebuie și au devenit sprijin pentru tati, de care au foarte mare grijă. Se întrec în a-și exprima sentimentele de iubire față cei cei doi oameni cu suflet mare care le-au oferit un cămin, o familie, spunând împreună că ”mami și tati reprezintă totul pentru noi, inima și sufletul!”.

”Nu îi dăm pe copiii din toată lumea!”, spun părinții mândri de cei doi copii. Deși nu sunt copiii biologici, cei doi frați, acum de 10 și 11 ani, reprezintă tot universul doamnei Florina și al domnului Mihai: ”Ne-au schimbat viața complet, ne-au umplut casa și inimile de bucurie! Suntem mai răbdători, mai grijulii, totul este altfel, mai bun, mai frumos! Sunt copiii ideali, pe care orice părinte și-i dorește. Alex este darnic, sufletist, foarte sincer, cel mai frumos băiat! Denisa este sensibilă, blândă, harnică, iubitoare și cea mai frumoasă fată!”.

Alex și Denisa tresar imediat ce unul dintre părinți are orice problemă minoră de sănătate. Și-i doresc sănătoși și bucuroși alături de ei și abia așteaptă prima vacanță împreună în Spania.

Copiii au planuri mari pentru viitor, iar acum sunt liniștiți alături de părinții care îi vor sprijini necondiționat. Fetița își dorește să fie asistent medical, pentru a ajuta cât mai mulți oameni și pentru a avea mereu grijă de tati. Are și o voce extraordinară și chiar face canto. Interpretează cântece populare și poartă cu mândrie costumul tradițional românesc. Abilități artistice are și băiatul, care a învățat să cânte la orgă, dar își dorește să devină polițist, pentru că spune că vrea să rămână cinstit mereu.

Cei patru reprezintă cel mai bun exemplu că familia se poate forma și prin adopție! Copiii sunt foarte norocoși că au găsit așa părinți, părinții sunt foarte norocoși că au fost binecuvântați cu așa copii deosebiți. Micuții chiar le seamănă părinților adoptivi și suntem convinși că se vor transforma în adulți la fel de buni și responsabili ca părinții lor! Împreună sunt o familie împlinită!

Alex și Denisa îi încurajează pe toți copiii cu măsură de protecție să fie încrezători în cei care îi doresc alături de ei, pentru că viața li se poate schimba complet!

Domnul Mihai și doamna Florina îi sfătuiesc pe toți cei care nu reușesc să aibă proprii copii să își deschidă sufletul către micuții mai puțin norocoși, care le pot împlini familia!


15 MAI - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FAMILIEI Povestea lui Florinel - COPILUL asistentului maternal profesionist
14.05.2021

Click pentru download comunicat

Mama și tata sunt cele mai dragi cuvinte, pe care le auzim în jur încă din prima zi de viață. Mama și tata reprezintă baza familiei, sunt întruchiparea afecțiunii, a responsabilității, a protecției, a tot ce înseamnă acasă.

Pentru unii dintre copii, mama și tata nu sunt neapărat părinții biologici care, fie nu mai sunt în viață, fie nu au dorit să își asume responsabilitatea pentru ei. Părinții sunt cei care le oferă iubirea și atenția de care micuții au nevoie și sunt întruchipați de părinții adoptivi sau de asistenții maternali profesioniști.

În data de 15 mai, anual, le mulțumim tuturor mamelor și taților, indiferent că sunt cei naturali sau cei adoptivi, pentru familiile întemeiate! Ziua Internațională a Familiei este momentul propice să constientizăm importanța familiei în viața fiecăruia dintre noi, în tot ceea ce înseamnă creștere, educație, dezvoltare personală, dar și cele mai sincere sentimente.

Un exemplu concret de familie împlinită vine din localitatea Izvoarele. Personajul principal este Florinel, așa cum îl alintă toată lumea, un tânăr de 18 ani, un copil abandonat la naștere, care cucerește pe oricine încă de la prima vedere. Ochii mari, albaștri și luminoși, precum și zâmbetul larg, molipsitor prin inocența sa, i-au cucerit și pe doamna Aurelia, asistent maternal profesionist, și pe soțul său, domnul Eugen, în urmă cu 9 ani, când băiatul a ajuns în familia lor.

”A fost greu la început. Eram atașat de familia la care am fost înainte... Dar acum este foarte bine. Ei reprezintă totul pentru mine, suntem ca o familie normală! Îi consider părinții mei! Mă iubesc, au grijă de mine, îmi oferă tot ce am nevoie, nu îmi lipsește nimic.”. Florinel povestește că i-a fost greu la început, dar acum nu își vede viața altfel. Se consideră extrem de norocos că este copilul familiei formată din ”Auraș” și ”John”, așa cum îi alintă cu drag. Când vorbește despre ei folosește cuvintele ”mama” și ”tata”. De când a ajuns în casa lor, Florinel a devenit copilul familiei și așa va rămâne și când iese din sistemul de protecție. Îi răsplătește pentru generozitatea și iubirea lor tot prin iubire și prin sprijin la treburile gospodărești: ”Nu există ceva mai de preț decât familia mea!”

”Florinel este un copil deosebit, milos, foarte bun, nu se supără niciodată... Ne ajută la treabă mereu. După ce termină școala, chiar am vorbit cu el să rămână alături de noi, măcar până își face un rost. Noi îl vom sprijini necondiționat!”, povestește, plină de mândrie, doamna Aurelia. 

”Florinel este băiatul pe care nu îl am acasă. Toți sunt copiii mei. Îi iubesc la fel de mult. Și ei se iubesc, se țin de frați!”, spune emoționat domnul Eugen.

Familia Savu are un băiat, care este plecat în străinătate, însă doamna Aurelia și domnul Eugen spun că, de fapt au 3 băieți, pe Florin, fiul biologic, pe Florinel și pe Sorinel, copiii pe care îi au în plasament, cel din urmă fiind acum la seminarul teologic. Toți 3 vor fi parte din familie și pe viitor. Cei doi soți își măresc locuința în această perioadă, pentru ca fiecare dintre cei 3 băieți să aibă partea lui de casă. ”De când am luat copiii m-am gândit oare ce s-ar fi întâmplat cu băiatul nostru dacă nu eram noi. Tocmai de aceea încercăm să le oferim tot ce putem, ce este mai bun.”, spune asistentul maternal profesionist.

Florinel este elev la Liceul Tehnologic Voinești, este un adolescent muncitor și responsabil, care își dorește un viitor strălucit. Se gândește ca după liceu să urmeze cursurile Școlii de Meserii Concordia, dedicate tinerilor care părăsesc sistemul de protecție, în domeniul bucătăriei sau al ospătăriei: ”Îmi doresc să ajung sus, cât de sus posibil. Să am o carieră de succes, să câștig bani, să fiu respectat, să pot să-mi ajut părinții.”. Florinel are însă și o temere: ”...să nu rămân singur... E grea singurătatea.”, temere desființată imediat de cei doi părinți, care îl asigură că va rămâne alături de ei oricât va dori.

Împreună reprezintă imaginea bine definită a unei familii împlinite. Sunt oameni calzi, primitori, zâmbăreți și buni, iar copiii lor le urmează exemplul. De asemenea, situația lui Florinel reprezintă dovada clară că familia se poate întemeia și pe parcurs și că nu toți copiii se nasc în familia potrivită. Ei au norocul să o aleagă sau să fie aleși de oameni buni! Cazul lui Florinel este doar unul dintre nenumăratele situații fericite, gestionate de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, în care copiii cu măsură de protecție devin parte a familiilor iubitoare.


Povestea lui Mihăiţă...
06.05.2021

Click pentru download comunicat

Mihăiță nu este un copil, așa cum poate v-ați așteptat, ci un bunic de 63 de ani, beneficiar al Centrului de Îngrijire și Asistență Pucioasa, din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița. Este alintat astfel, încă din copilărie, fiind cel mai mic dintre cei 11 frați. Tot Mihăiță este numit și în cadrul centrului pentru că este blând, entuziast ca un copil și de statură mică.

Se află în sistemul de protecție de 16 ani, spune confuz... Nu mai știe exact, a fost dus de acasă de când i-au murit părinții și nu a avut cine să îi mai poarte grija. "Acasă era bine... Munceam cu căruţa şi calul, câştigam şi eu un ban...". Atât își amintește, că muncea și se simțea bine atunci când era activ, dar imediat se încruntă și spune că nu se înțelegea cu toți frații: ”Mă bătea și îmi lua banii... fratele mai mare, care a murit.”.

Mihăiță are multe momente de confuzie, dar amintirile din copilărie sunt încă vii în memoria sa. A învățat doar 10 clase și visul lui era să devină aviator: ”Am vrut să merg la școala de aviatori, dar nu m-au lăsat părinții. Au zis că e greu, să-mi văd de treaba mea. Și acum, când văd avioane pe sus, mi-ar plăcea să zbor.”. Mai are o dorință neîmplinită, școala de șoferi, pe care și-a dorit să o facă, dar nu a reușit. Povestește despre visurile sale din copilărie cu entuziasm și, în același timp, cu multă tristețe. Vocea i se stinge când realizează că a trecut repede timpul și că nu mai poate face ceea ce își dorea când era copil.

Spune că în cadrul centrului îi este bine. Are de toate, primește mâncare, haine, grijă și atenție, dar tot îi lipsește familia. Își dorește tare mult să își revadă frații care mai sunt în viață și nepoții. Știe că doar trei dintre frați mai trăiesc și îi este tare dor de ei. "N-au mai venit pe la mine de mult timp... Mi-e dor de ei, de toți, de frați, de prieteni. S-ar putea să vină de ziua mea... Le-aș spune că mă bucur și să fie și ei sănătoși!”. Nu mai știe data nașterii, dar este optimist că cei dragi își vor aminti de ziua lui și îl vor vizita. Este singura lui dorință, să vină frații pe la el. Printre momentele de confuzie a spus că totuși își dorește și un cadou: un ceas cu brățară. Mihăiță este născut în data de 26 ianuarie și sperăm ca la următoarea aniversare să îi aibă alături pe membrii familiei, ca o ultimă dorință îndeplinită: ”Aștept să vină la mine cu drag!”.

Până ar putea să își mai vadă frații, rămâne cu gândul la casa părintească. Se pare că sechelele din copilărie nu dispar odată cu trecerea timpului, ba chiar se adâncesc. Nu a avut o viață ușoară, dar vrea să facă lucrurile așa cum trebuie, fără să mai țină cont de vârstă. Știe că vechea casă, rămasă în amintirile sale, trebuie renovată și ar vrea să o facă frumoasă și să locuiască, din nou, la Adânca.

La Centrul de Îngrijire și Asistență Pucioasa s-a atașat foarte mult de personal. Doamnele care îi îngrijesc pe bătrâni zilnic au devenit parte din familia lor. Mihăiță se înțelege cu toată lumea și încearcă să nu supere pe nimeni. Are chiar o simpatie deosebită față de o doamnă specială, angajată a centrului, pe care o întâmpină în fiecare zi cu zâmbetul pe buze: ”Mi-a adus cămașă, cravate, geacă, de toate... Diana este serioasă, simpatică!”.

Poartă cu grijă cămășile și cravatele primite, fiind aranjat în fiecare zi, ca un adevărat domn. Este prietenos, comunicativ, glumeț, gentil și blând cu toți cei din jur. Încearcă să îi liniștească pe ceilalți beneficiari atunci când sunt mai agitați și se bucură de fiecare moment de atenție. Mihăiță este deosebit, iar noi încercăm să îi facem zilele mai ușoare și mai vesele. De asemenea, vom face tot posibilul pentru a-l surprinde de ziua sa, împlinindu-i dorințele pe cât de simple, pe atât de importante pentru el.


ÎNTÂLNIRI ÎN TERITORIU ÎN CADRUL PROGRAMULUI PENTRU PREVENIREA VIOLENȚEI ÎN FAMILIE ȘI A AGRESIUNILOR DE NATURĂ SEXUALĂ
23.04.2021

Click pentru download comunicat

Continuă seria întâlnirilor dedicate prevenirii violenţei în familie şi a agresiunilor de natură sexuală, în judeţul Dâmboviţa!

Specialiștii din cadrul Direcției Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa, împreună cu cei de la Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dâmboviţa şi cu reprezentanţii Direcţiei Generale Anticorupţie, alături de reprezentanţii autorităţilor locale au discutat punctual despre importanţa prevenţiei în societate. Întâlnirile din săptămâna 19-23 aprilie au avut loc în localităţile Şelaru, Ulmi şi Gura Şuţii, iar în perioada următoare vor continua şi în alte localităţi dâmboviţene. Discuţiile au avut loc la sediile primăriilor şi s-au pus la punct detaliile necesare sprijinirii victimelor violenţei domestice şi pentru îndrumarea acestora către specialiştii din domeniul asistenţei sociale, care le pot oferi protecţie, înţelegere şi consiliere.

Unde nu pot fi identificate soluţii la nivel local pentru ca victimele violenţei domestice şi a agresiunilor de natură sexuală să fie ajutate, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa oferă servicii privind găzduirea, protecţia şi consilierea psihologică sau vocaţională a acestora. Instituţia are un centru de recuperare pentru victimele violenţei în familie, cu o capacitate de 15 locuri, şi o locuinţă protejată, cu 6 locuri, înfiinţată prin proiectul VENUS - Împreună pentru o viaţă în siguranţă!

 Astfel, reprezentanţii din asistenţa socială, din poliţie şi din administraţia publică locală şi-au unit forţele pentru a le sprijini pe victimele agresiunilor şi pentru a le apăra în faţa agresorilor, acest ajutor reprezentând poate singura lor şansă la o viaţă normală.

De asemenea, în cadrul întâlnirilor, a fost prezentată şi aplicaţia Bright Sky Ro, o aplicaţie gratuită destinată persoanelor afectate de violenţa domestică, inclusiv pentru cei din jurul lor: angajatori, colegi, prieteni, familie şi alţi apropiaţi. România se află pe unul din locurile fruntaşe, dintre cele 7 ţări care folosesc această aplicaţie, în ceea ce priveşte procentul de utilizare.

La acestea activităţi de prevenire a faptelor infracţionale au fost prezenţi şi reprezentanţii Direcţiei Generale Anticorupţie, care au punctat că nu trebuie tolerate faptele de corupţie şi că întreaga comunitate este responsabilă pentru semnalarea acestora. Acţiunile de prevenire ale D.G.A. sunt cuprinse în programul INTEGRITATE pentru CREDIBILITATE.

Stă în puterea fiecăruia dintre noi să salvăm o persoană care, de teamă sau din alte motive, suportă agresiunile de orice fel! Nu putem rămâne indiferenţi observând rănile fizice, durerea, umilinţa şi suferinţa victimelor violenţei domestice. Nu putem rămâne indiferenţi nici dacă observăm că cei din jur desfăşoară activităţi în afara legii sau dacă ni se cere bine-cunoscuta "şpagă". Printr-un simplu apel către poliţie putem salva o viaţă, putem schimba un destin sau putem schimba societatea în care trăim! Să fim mai buni pentru noi şi pentru cei din jur!


Povestea lui R... - ”Nu mă simțeam bine... aveam impresia că oamenii se uită cu frică la mine!”
22.04.2021

Click pentru download comunicat

Astăzi vă prezentăm povestea personajului R., o poveste aparte, pe care sperăm să o citiți cu sufletul, mai mult decât cu mintea. Beneficiarul nostru, în vârstă de 17 ani, are identitatea protejată în această poveste de viață.

A fost abandonat de mic, iar până la aproape 14 ani nu a știut că părinții lui sunt în viață. El a crescut prin centre de plasament și la asistenți maternali profesioniști din județul Călărași, unde s-a născut: ”Eu știam că sunt morți, că nu am familie. A fost urât atunci când am aflat.”. Mama sa a fost căsătorită de mai multe ori, tatăl lui este închis, iar băiatul a fost ”al statului” până în momentul în care a apărut cea care i-a dat viață. S-a întâmplat la un spital din Călărași, unde era internat. Își amintește că a văzut intrând pe ușă o doamnă bine îmbrăcată, care părea că are bani și a fost uimit să audă că întreabă de el. Îndrumată de asistente, femeia a venit și i-a spus că este mama lui. A urmat o discuție scurtă cu multe întrebări și prea puține răspunsuri. Copilul de atunci a aflat că în urma procesului prin care tatăl biologic a fost închis, mama nu a avut posibilitatea să se întoarcă din Spania pentru a-l crește. Astfel că a ajuns în grija unei mătuși, care a murit în propria locuință, cel mai probabil din cauza unei hemoragii. O săptămână a durat până când o vecină a găsit-o în casă fără viață, o săptămână în care bebelușul a reușit să supraviețuiască. Apoi au urmat anii alături de un asistent maternal profesionist. Ar fi trebuit să rămână familia baiatului, dar acesta nu a știut să o pastreze. Influența anturajului a fost mult mai puternică, iar R. a făcut foarte multe greșeli.

Era doar un copil când a început să fure. Își amintește că avea 10 ani. Azi un furt copilăresc, maine deja o infracțiune. Și multe alte ilegalități după... Din centrele de plasament fugea des și comitea mai multe infracțiuni. A fost reintegrat în familie de două ori, însă nu s-a putut adapta să trăiască alături de mama sa, nici în România, nici în Spania. Pentru că aceasta s-a căsătorit cu un bărbat din județul Dâmbovița, băiatul a ajuns la Complexul de Servicii Sociale Găești, unde și-a descoperit talentul artistic. Povestește mândru că un perete întreg este pictat de el. Pentru prima dată, aici, s-a simțit stânjenit pentru faptele sale ”Nu mă simțeam bine, mă simțeam prost, aveam impresia că oamenii se uitau cu frică la mine.”.

A încercat, din nou, să locuiască la mama sa, însă nu a fost cu noroc nici de această dată. ”De la Butoiu de Sus am plecat pe jos, prin pădure, noaptea. Am mers până la Târgoviște. Nu aveam nimic, doar hainele de pe mine. Am mers până la Moreni, tot pe jos. Niciodată nu am mers pe jos atât de mult ca atunci. Am făcut prostii și pe acolo...”. Într-un final, R. a ajuns la Complexul de Servicii Sociale Târgoviște Floare de Colț. Și aici și-a continuat vechile obiceiuri, a fugit de câte ori a avut ocazia. Pe timp de vară fugea pe litoral, unde muncea: ”Primul tren era al meu. O dată am plecat cu marfarul de la București până la Medgidia. Îmi era teamă că mă ia vântul, dar am ajuns. Am făcut de toate, am fost ospătar, barman, am fost și la circ...”.

Viața sa nu a fost însă ca un spectacol de circ, nu a fost deloc ușoară. Lipsa familiei și-a spus cuvântul, iar anturajul greșit l-a făcut să ajungă în închisoare, la doar 16 ani. A săvârșit un an de închisoare pentru jaf și tâlhărie calificată. Spune că a fost în tranzit prin mai multe penitenciare și a văzut suficient cât să știe că nu mai vrea să se întoarcă în detenție.

Beneficiarul nostru este conștient de greșelile pe care le-a făcut și spune că încearcă să se schimbe. Își dorește să treacă timpul mai repede, să împlinească 18 ani pentru a putea ieși din sistemul de protecție și are o destinație clară: Spania. Menționează că acolo are toată familia, acolo este mama sa, cu care a ținut legătura de când a cunoscut-o, și mai are 1 frate şi 3 surori mai mari. Și-a definit planurile de viitor. În Spania va încerca să termine școala. În țară nu vrea să o facă pentru că știe că va fi etichetat ca ”fostul deținut”. Apoi își va obține permisul de conducere, tot în afara țării. Spune că, între timp, va strânge bani pentru a-și achiziționa propria sa locuință, dar în România, unde se va întoarce, la un moment dat. Este dornic să se îndrăgostească și crede că iubirea îl poate salva, îl poate face să se schimbe total. Speră că mama sa îi va răspunde la toate întrebările. De asemenea, îşi așteaptă tatăl să iasă din închisoare pentru a purta o discuție și cu el: ”Să-mi dea socoteală, că din cauza lui am viața asta!”.

Are și câteva regrete: ”Regret că nu am continuat școala și regret că mi-am pierdut un an de copilărie în închisoare!”

Al nostru R. și-a luat cele mai dure lecții de viață, care l-au maturizat mult mai rapid și l-au învățat să fie mai selectiv cu oamenii din jur. ”Am fost un lup singuratic de mic.”, afirmă tânărul, punctând că nu va mai avea la fel de ușor încredere în oameni.

În ciuda trecutului său, noi vedem în privirea sa inteligență, hotărâre și un suflet care are mare nevoie de încredere și de afecțiune. Îi acordăm încrederea de care are nevoie și îi suntem alături până la vârsta maturității și după, dacă își va dori acest lucru. Ne-a promis că până pleacă din centru îl va înfrumuseța prin talentul său artistic. Îi place mult să picteze și să facă tatuaje. Are și el câteva făcute când era mai mic, pe care spune că le va ascunde cu timpul.

Am remarcat pe mâna sa o cruce tatuată, singura despre care afirmă că va rămâne, dar îmbunătățită: ”Decât să Îl porți pe Dumnezeu pe un lemn, mai bine Îl porți pe tine.”. Este un tânăr credincios, care recunoaște că Îl caută pe Dumnezeu doar atunci când este în impas. Când a ajuns în închisoare nu L-a căutat: ”Când am plecat la pușcărie nu L-am căutat. Ce? M-a trimis Dumnezeu să dau în cap, să fur?...Eu spun adevărul! Toată lumea Îl caută pe Dumnezeu doar când are nevoie...".

Sperăm ca tânărul nostru să reuşească să devină un om de bine, iar noi îl vom îndruma în acest sens cât va fi posibil!

Browse the fancy text converter collection to highlight what is important in your documents.


Inapoi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 ... 51 Inainte

Pagina: 4 of 51

 
© 2010 by DGASPCDB | Made by Floppy