Click pentru download comunicat

DGASPC Dâmbovița își deschide porțile pentru psihologii, psiho-terapeuții, asistenții sociali, pedagogii de recuperare, instructorii de ergo-terapie, profesorii și educatorii specializați, care acceptă provocări în domeniul lor de activitate. Astfel de specialiști sunt invitați să fie alături de copiii din centrele rezidențiale, cu și fără dizabilități, dar și de adulții instituționalizați în serviciile sociale din subordinea instituției.

De asemenea, îi așteptăm alături de noi și pe studenții în domeniile menționate, care își doresc să aplice cele învățate la facultate și tind spre perfecționare, pentru a deveni profesioniști în meseria aleasă. Aceștia vor primi documente ce le vor atesta practica desfășurată în centrele rezidențiale ale DGASPC Dâmbovița. Se vor încheia contracte de voluntariat și protocoale de colaborare.

Cei care sunt dedicați meseriei, care își desfășoară activitatea profesională cu pasiune și chiar își doresc să-i ajute pe cei din jur, prin prisma profesiei, sunt așteptați în familia DGASPC Dâmbovița!

Click pentru download comunicat

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița sărbătorește copilăria în fiecare zi!

Pentru câteva momente, însă, cu toții am redevenit copii, am uitat de griji și ne-am bucurat alături de prichindeii, dar și de adolescenții, din centrele rezidențiale aflate în subordinea instituției, de joacă, de culoare, de prietenia sinceră și de râsetele inocente, care se regăsesc în fiecare dintre noi, mici și mari. Oriunde sunt copii, predomină veselia, iar noi încercăm să le facem zilele senine micuților, care nu pot crește alături de părinții naturali. Încercăm să le fim mamă, tată, frați, surori, unchi, mătuși, ori bunici, atât cât se poate și oferim grijă și iubire necondiționată suflețelelor care au atâta nevoie de afecțiune, nu doar de Ziua Copilului, ci în fiecare zi din an! 

Petrecerea a fost găzduită de Complexul de Servicii Sociale Găești și s-a desfășurat sub forma unui picnic, cu pizza, prăjituri și sucuri, cu picturi pe față, desene pe asfalt, jocuri interactive, discuții amicale, multe baloane colorate și personaje de poveste. Micuții cu dizabilități s-au bucurat cel mai mult de momentele magice și i-au răsplătit pe cei din jur cu zâmbete și îmbrățișări, iar adolescenții au socializat și s-au relaxat în cadul natural și primitor.

Am avut și oaspeți la petrecere. Conducerea Consiliului Județean Dâmbovița s-a molipsit cu cu bucuria și inocența copiilor noștri și sunt alături de ei cu fiecare ocazie.

Nu putem aduce bucurie doar noi, astfel că apelăm la super-eroii din jurul nostru, la oamenii cu suflet mare în care încape și iubirea pentru copiii din sistemul de protecție. Mulțumim tuturor celor care, la prima strigare, răspund pozitiv și ne susțin necondiționat!

Mulțumim pentru sprijin prietenilor de la Hera Kids, care sunt mereu alături de micuții noștri!

Mulțumim pentru pizza, Towers Pub și Del Ponte!

Mulțumim pentru prăjiturile delicioase, Gusto Giusto!

Mulțumim pentru sucuri, Asociației NN.PGD Găești!

Mulţumim, Renault Technologie Roumanie - Centrul tehnic Titu pentru mini-kart-urile oferite Complexului de Servicii Sociale Găeşti!

Mulțumim echipei DGASPC Dâmbovița pentru mobilizare și pentru toată grija și iubirea pe care le oferiți copiilor din sistemul de protecție socială!

La mulţi ani tuturor copiilor, mici şi mari! Să rămâneţi la fel de veseli, de senini şi cu inimile curate! Vă iubim!

Click pentru download comunicat

Povestea FAMILIEI, indiferent de felul în care este formată!

15 mai - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FAMILIEI

”Familia reprezintă locul în care toate rănile se vindecă!”

Familia reprezintă un întreg format din suflete care bat la unison, unul pentru celălalt! Familie nu înseamnă doar mamă, tată și copiii naturali, ci poate fi definită prin afecțiunea primită de la alte persoane, de la părinții adoptivi sau ”părinții” care îi cresc pe copii, fie că vorbim despre rude sau alte persoane, ce au inima suficient de mare pentru a oferi iubire celor care au cu adevărat nevoie! Familie înseamnă și frați uniți nu prin legătură de sânge, ci printr-o conjuctură comună, ori prin norocul de a ajunge împreună în casa celor care își deschid ușile și brațele pentru micuții care nu pot crește alături de părinții naturali.

Anul acesta, marcăm Ziua Internațională a Familiei printr-o poveste de suflet, ce se desfășoară în satul dâmbovițean Râncaciov. Aici locuiește doamna Nicoleta Olteanu, mamă a patru fete și care, în anul 2012, a decis că este loc suficient în casa dumneaei și pentru alți copii. Astfel că, a devenit asistent maternal profesionist și a fost susținută în acest sens și de soț și de cele patru fiice. ”Mi-am dorit să fiu mai mult acasă, alături de fetele mele, și am considerat că avem casa destul de mare și au loc și alți copii. Eu am fost singură la părinți și mi-am dorit ca eu să am mai mulți copii.”.

Unitatea familiei este foarte importantă pentru doamna Nicoleta. A menținut legătura cu toți copiii pe care i-a îngrijit. Mai mult decât atât, este o femeie norocoasă pentru că este strigată ”mamă” de mai mulți copii: ”Mi se pare ceva firesc, dacă ei simt să-mi spună așa, eu sunt tare bucuroasă.”

”Familia înseamnă bucurie, pentru mine. Bucuria mea este să îi văd pe ei că au parte de realizări. Mă bucur pentru fiecare dintre ei, îi încurajez și îi susțin necondiționat.”, spune emoționată doamna Nicoleta.

În prezent, are patru tineri în plasament. Andreea este de 10 de ani în familia Olteanu și spune că aici sunt părinții ei. ”Pentru mine familia înseamnă fericire, bucurie, dragoste, tot!” (Andreea, 20 ani).

Alexandru, Georgiana și Alexandra sunt parte din familia Olteanu, de doar o lună. O situație neprevăzută a făcut ca cei trei tineri să nu poată rămâne în familia în care au crescut, însă au norocul să cunoască o altă familie frumoasă, ce le va fi sprijin atât cât vor avea nevoie și cât vor dori să rămână aproape.

”Familia, pentru mine, constă în susținere reciprocă, în iubire și să fii acolo pentru cel care are nevoie fără a fi ierarhia de genul esti copil, ești mai mic, ești cumva supusul meu. Trebuie să fie liniște și echilibru.” (Alexandru, 18 ani). Chiar dacă au intervenit schimbări în viața lui Alexandru, acesta știe sigur că va obține permisul de conducere și că își dorește să lucreze în domeniul managementului:”Consider că știu să comunic cu oamenii și să-i înțeleg. Cred că pot coordona o echipă și am făcut-o de câte ori am avut ocazia să lucrez alături de colegi.”.

Georgiana are 18 ani, are rezultate foarte bune la învățătură și este extrem de ambițioasă: ”Sunt undeva între drept, bussines și relații internaționale. Cred că mă voi axa totuși pe bussines, pentru că vreau să îmi depășesc limitele, mai ales limitele impuse de societate, pentru un copil în plasament. Vreau să arăt că se poate și că toți avem dreptul la respect și că avem șanse egale la viață!”. Deși Georgiana a schimbat familia de curând, ideea de unitate îi este bine întipărită în minte și în suflet ”Deși acum o lună toate concepțiile noastre s-au prăbușt, am venit aici, unde ușor, ușor ne vindecăm rănile. Pentru mine, familia e un loc în care oamenii diferiți devin unul, în momentul în care sunt toți, un întreg! Mama și tata sunt oamenii care sunt acolo pentru tine!”.

Alexandra este student și a ales să urmeze domeniul asistenței sociale, în București. Și pentru ”Familia reprezintă pentru mine locul în care toate rănile se vindecă, reprezintă liniștea de care sufletul are nevoie pentru a se hrăni și pentru a înflori frumos.” (Alexandra, 21 ani).

Cei trei tineri au fost primiți cu mult drag și optimism în familia Olteanu, ba chiar sunt admirați pentru educația de care dau dovadă în fiecare moment și pentru caracterul frumos pe care și l-au format alături de primii părinți pe care i-au cunoscut.

Doamna Nicoleta are doar cuvinte de laudă la adresa lor:”Alexandru este un băiat extrem de respectuos, deosebit, mai ceva decât o fată! Are el ceva al lui, special. Cum se spune, ce e al lui e pus deoparte! Andreea este mână mea dreaptă, este sprijinul meu. Este harnică, ascultătoare, cuminte și foarte sensibilă. Georgiana este deșteaptă și drăguță foc! Pe Alexandra nu am cunoscut-o foarte bine, dar mi-am dat seama de prima dată când am văzut-o că este foarte inteligentă, matură, știe ce vrea și ce își dorește să facă. Pentru ei trei ce a fost, a fost, dar trecutul lor a fost frumos, se vede în educația lor, în comportamentul lor.”

Așa cum am menționat la începutul poveștii, doamna Nicoleta a fost susținută de soțul său atunci când a decis să devină asistent maternal profesionist, pentru că o familie extinsă i-a bucurat sufletul și dumnealui: ”Familia înseamnă sprijin, să ai pe cine să te bazezi atunci când este greu și cu cine să te bucuri atunci când este bine.”.

15 mai este ziua în care putem mulțumi pentru că îi avem pe cei dragi aproape, indiferent că sunt rude de sânge sau nu! Deși se spune că familia nu ne-o alegem, avem alternativa de a ne întemeia propria familie, alături de oamenii cu care rezonăm.

La mulți ani tuturor familiilor!

Click pentru download comunicat

”Mi-am dat seama că nu este important ce cred oamenii despre mine. Eu sunt cine sunt și cine vrea să-mi fie prieten, mă acceptă așa cum sunt. Încerc să fiu un eu mai bun!”

O nuanță deosebită de albastru îi colorează ochii, iar privirea pătrunzătoare și extrem de hotărâtă ascunde, de fapt, o timiditate și o sensibilitate aparte și, la cealaltă extremă, o furie greu de stăpânit. Este o persoană greu de ”citit”, o personalitate puternică și șarmantă, încă de la prima vedere. Îi vom spune H, inițiala unuia dintre prenumele sale. Este un tânăr de 19 ani, a cărui viață nu a fost deloc ușoară. Bunica este mama sa și, totodată, cea mai importantă persoană din viața sa: ”Mamă este cine te crește, nu cine te naște. Ea este totul! Totul până la ea! Dacă se întâmplă ceva cu ea sau dacă cineva zice ceva de ea, nu mai contează nimic...”. Despre mama sa nu știe prea multe, ”este plecată” și așa a fost mereu. Sunt patru frați, care nu au trăit niciodată împreună cu mama, ca o familie. Cel mai mare a fost adoptat în Statele Unite ale Americii, un alt frate este la tatăl lui, despre sora mai mică nu știe nimic și nu a reușit să o identifice până acum, iar el a avut norocul să rămână alături de bunica sa, care l-a luat în plasament.

Tatăl lui H este turc, probabil de aici și farmecul cu iz oriental al tânărului. Despre mama sa nu vrea să vorbească prea mult. A văzut-o prima dată la 13 ani: ”Când a intrat în clasă nici nu a știut cine sunt.”. Nu a întrebat-o niciodată de ce a ales să stea departe de el și de frații lui și nici nu mai este interesat să afle motivul. ”De fiecare dată când am încercat să vorbesc îmi spunea că nu înțeleg eu, că sunt prea mic. Habar nu are câte am înțeles încă de când eram mic... Nu mai contează!”.

H este un tânăr impulsiv, care nu de puține ori și-a rezolvat problemele cu pumnul. Spune că este genul de persoană care nu tace niciodată, mai ales atunci când consideră că are dreptate. Deși știe să comunice foarte bine cu cei din jur, consideră că nu se poate discuta chiar cu orice persoană, întrucât unii nu vor să comunice sau să rezolve o problemă prin discuții. Altercațiile copilărești au continuat și în perioada adolescenței, însă, când și-a dat seama că aceste situații, în care este pusă în pericol chiar propria persoană, îi fac rău bunicii a decis să schimbe ceva la el, să încerce să fie un pic mai temperat: ”Când eram mai mic eram mai terorist așa și o supăram destul de des. Când a făcut al treilea preinfarct mi-am dat seama că îi fac rău și m-am potolit. Încerc să fiu un eu mai bun, în primul rând pentru ea!”.

Adolescentul are un suflet tare bun și este atent la oamenii din jur, chiar dacă a trăit mai multe experiențe neplăcute până acum. În copilărie a suferit din cauza lipsei părinților din viața lui: ”La școală întrebau mereu colegii <<Dar de ce vine mereu bunica ta? Dar unde este mama/tata?>>. Până a venit momentul în care efectiv nu mai suportam întrebările de genul acesta. Totul pleacă de acasă, de la educația pe care le-o dau părinții...”. Spune că furia sa este generată de bullying-ul cu care s-a confruntat în copilărie: ”Îmi spuneau mereu că sunt orfan, că eu nu am părinți... Nu a fost ușor. M-am simțit prost mult timp, până mi-am dat seama că nu este important ce cred oamenii despre mine. Eu sunt cine sunt și cine vrea să-mi fie prieten mă acceptă așa cum sunt”. Din păcate, H este doar unul dintre copiii traumatizați de societate, fără a avea vreo vină pentru că nu a crescut lângă părinții naturali. Povestea lui poate fi un semnal de alarmă pentru fiecare dintre noi, să nu mai fim atât de băgăcioși în ceea ce privește viața personală a celor din jur. Nu știm povestea din spatele unui chip trist, abătut sau, de ce nu, chiar zâmbăreț. Și în spatele bucuriei poate fi o traumă ascunsă. Atunci când suntem ”agasanți” prin curiozitatea pe care o manifestăm față de aspecte ce ne par normale, îl putem răni, fără intenție, pe celălalt.

Și acasă a fost cumva ”victima” mătușilor sale, parcă geloase pe iubirea pe care bunica i-a oferit-o lui H, crescându-l ca pe propriul copil.

În trecut a jucat și handbal, dar a renunțat la acest sport chiar când a apărut oportunitatea să ajungă la echipa din Ploiești: ”Nu puteam să o las pe mama (bunica). Păi ce făcea singură, stătea numai cu gândul la mine. Aș fi venit acasă doar o dată pe săptămână... Am considerat că e mai bine să-i fiu aproape.”. Tânărul este inteligent, deși nu excelează la școală, pentru că recunoaște că este delăsător. Reține foarte ușor informațiile, iar discuțiile cu el sunt extrem de interesante. S-a maturizat mult prea devreme și vorbește ”ca un om mare”, cu o vastă experiență de viață. Este și foarte muncitor. Deja de ani de zile muncește pentru a-și câștiga banii de buzunar, încercând să nu pună povara financiară tot pe umerii bunicii, chiar dacă aceasta i-a oferit mereu tot ce a avut nevoie. Este demn de lăudat faptul că a muncit pentru a-și câștiga banii cu care și-a plătit școala de șoferi! Urmează examenul, pe care îl așteaptă nerăbdător.

Când va fi un bărbat total independent, spune că va vizita mai multe țări și va încerca să își găsească și tatăl, în Turcia. Nu știe exact unde îl va duce viața, dar știe că va munci pentru a obține ceea ce își dorește și pentru a o susține pe mama sa (bunica). Deja rolurile se inversează, iar H va fi cel care va avea grijă de cea care l-a crescut și care i-a oferit toată iubirea și atenția.

Îl felicităm pentru maturitatea cu care tratează viața și pentru felul în care a acceptat că stă doar în puterea lui să reușească ceea ce își propune. Este puternic, este inteligent și este bun, astfel că noi credem că are toate șansele să reușească. Mai trebuie puțină ambiție pentru partea de formare/învățare, iar ”rețeta” este completă!

Click pentru download comunicat

CERTIFICATELE DE ÎNCADRARE ÎN GRAD DE HANDICAP AU VALABILITATE ÎNCĂ 90 DE ZILE DE LA RIDICAREA STĂRII DE ALERTĂ!

Pentru a veni în sprijinul populaţiei deţinătoare de certificate de încadrare în grad de dizabilitate, facem precizarea că valabilitatea acestora este prelungită pe o perioadă de 90 de zile de la ridicarea stării de alertă, conform prevederilor art. 4, alin. (5), din Legea 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19: art. 4, alin. (5) "Valabilitatea documentelor eliberate de instituţiile şi autorităţile publice, precum şi de entităţile private autorizate conform legii se menţine pe toată perioada stării de alertă, precum şi pentru o perioadă de 90 de zile de la încetarea acestei stări."

Înregistrearea unei cereri, însoțită de documentele necesare completării dosarului, pentru o nouă evaluare reprezintă "excepţia" de la regula stabilită prin actul normativ. Menţinerea valabilităţii certificatelor de încadrare în grad de handicap pentru o perioadă de până la 90 de zile de la încetarea stării de alertă nu este condiţionată de data la care acestea au expirat (în timpul sau în afara stării de alertă).

Astfel că, toţi dâmboviţenii, care au certificatele de handicap expirate din perioada stării de alertă sau imediat după ridicarea acesteia, trebuie să ştie că aceste documente sunt valabile până în data de 6 iunie 2022.

De asemenea, vă reamintim că documentele pentru evaluarea/reevaluarea dosarelor de încadrare în grad de handicap se depun cu 60 de zile înainte de expirarea celor 90 de zile ulterioare stării de alertă.